România

România

Județul Prahova

Comuna Jugureni

Comuna Jugureni

STATUTUL COMUNEI JUGURENI

 

 

PREAMBUL

 

Comuna Jugureni, ca unitate administrativ-teritorială, este persoana juridică cu deplină capacitate, care posedă un patrimoniu şi are iniţiativa în tot  ceea ce priveşte administrarea intereselor publice locale, exercitându-şi autoritatea, în condiţiile legii pe teritoriul delimitat prin lege.

 

 

Denumirea comunei

 

JUGURENI – comuna cu statut de autoadministrare. Nu s-a stabilit încă de unde provine şi ce anume semnifică denumirea comunei. Am avansa totuşi o ipoteză posibilă. Denominaţia „Jugureni” ar putea fi pusă în relaţie cu provenienţa unor locuitori băjeniţi din Transilvania (aflată sub stăpânire austro-ungară), de unde şi multitudinea unor sate cu numele de: „Ungureni” (cum ar fi cel din preajmă, de la Fântânele, dar şi de la Gherghiţa, Homorâciu, Măneciu sau Poseşti, ca să nu mai vorbim de unele dispărute între timp, cum ar fi: Tohăneasca-Ungureni, Popeşti-Ungureni, Valea Stâlpului Ungureni, Ungureni ot cătun Ogretin, Ungureni ot cătun Poiana Mierlei, Valea Anii Ungureni din fostul jud. Saac), care foloseau, probabil, ca unitate de măsură agrară latinescul „jugerum”, dar şi „juger”-eris (la Plaut” = jugăr>iugăr, egal cu 0,5775 ha, adică ceva mai mult de un pogon jugărul cadastral şi cu 0,4316 ha, adică ceva mai mic de un pogon jugărul ungar (George Tudorică, Unităţile de măsură europene şi americane, Tip. Prea, Buc., 1946, p. 85). “Jugăr” + sufixul –eni>Jugăreni, caligrafiat, prin 1439, chiar Jigăreni (DLRV, p. 113).

După DTSR, a avut în vechime un alt nume: Runceni; probabil înainte de venirea băjenarilor. Vechea denumire trebuie să fie derivat din substantivul „runc” = curătură (Ibidem, p. 149), adică loc în pădure, liberat de copaci în vederea cultivării, dacă nu din antroponimul Runcu + sufixul amintit. De aici din Ruceni era originar clucerul Vlaicu, fiul vistierului Vlaicu din Runceni şi Cislău şi al Neagăi din Runceni, tatăl doamnei Neaga, cea căsătorită, în iunie 1582 cu Mihnea Turcitul (DMD, 104).

Comuna era formată din satele: Jugureni (reşedinţă – dispusă central), Boboci, Marginea Pădurii şi Valea Unghiului.

 

 

 

RANGUL COMUNEI

 

Potrivit Legii nr. 351 / 24 august 2001 privind Planul de amenajare a teritoriului national comuna Jugureni este unitate administrativa de rangul _________.

 

 

Întinderea teritoriului administrativ si delimitarea teritoriala

 

 

Suprafaţa comunei Jugureni  este de   2684 ha, din care doar 1583 ha reprezintă suprafaţă agricolă.

Cadrul geografic: Comună amplasată în zona colinară din estul judeţului, pe un teren în genere accidentat. Se învecinează cu judeţul Buzău, la est, cu comuna Gura Vadului, la sud, cu comuna Călugăreni, la sud-vest, cu comuna Sângeru, la nord-vest şi cu comuna Lapoş, la nord.

 

DATE SINTETICE DESPRE ECHIPAREA TERITORIULUI                                                                                                                                                           

Suprafata totala - ha                                             2685        2685

Locuinte existente - total                                      545          545

numar

Locuinte in proprietate                                                                -

publica  - numar

Locuinte din fondurile                                           545           545

private - numar

Suprafata locuibila -                                              16219      16219

total  mp

Suprafata locuibila -                                                                   -

proprietate publica -  mp

Suprafata locuibila -                                              16219      16219

fondurile private - mp

Notă: datele de mai sus, precum şi următoarele date statistice sunt furnizate de către Direcţia Judeţeană de Statistică Prahova şi reprezintă ultimele date centralizate în domeniu, cu un an peste datele ultimului recensământ, care a avut loc în anul 2002. Pe măsură ce date noi vor fi disponibile, acestea vor fi introduse în statut iar acesta poate fi consultat pe pagina de internet a comunei Jugureni.           

 

 Istoric

 

Istoricul aşezării se pierde în trecutul îndepărtat.

În satul Boboci, lângă punctul „La Biserică” (satul de vacanţă pentru şcolari) s-a depistat un sit cu aşezări străvechi: tracică, dacică, dacoromanică, străromânească (bronz, Latene, sec. IV-V d.H., V-VII) şi o necropolă medievală, în zonă fiind singurul cadru ce atestă continuitatea vieţuirii prin succesiunea vestigiilor existente.

Dar prima atestare documentară a satelor componente de comuna Jugureni, cunoscută nouă, e de-abia din sec. al XVI-lea, când, la 8 iunie 1536 Radu Paisie întărea, printr-un hrisov, o vatră de casă în Mihăeşti (lângă Călugăreni), şi ocine în Jilişte, Băteşti, Jugureni şi Văcăreşti (DIR, XVI, vol. 2, p. 209-210 sau DRH, IV, p. 20-22).

La 20 nov. 1556, Pătraşcu cel Bun întărea clucerului Vlaicu, despre care am mai vorbit, satul Cislău, dăruit de mama sa Neaga din Runceni, căreia îi era veche şi dreaptă ocină şi dedină (Ibidem, V, p. 85-86). Pe la 16 sept. 1567, Petru cel Tânăr confirma, unui anume Oană, ocine în Mihăeşti, Băşeneşti (o aşezare dispărută, aşezată bănuim, în preajma unui izvor sau fântâni cu apă sulfuroasă, plasată lângă Jugureni, poate chiar la Boboci) şi Jigoreani, precum şi un răzor cumpărat de la Şteful din Băşeneşti (Ibidem, VI, p. 54-55). Iar la 1 mai 1570, Alexandru al II-lea Mircea consfinţea clucerului Vlaicu din Runceni,  surorilor sale Stana şi Maria precum şi fiilor lui Vladul o ocină în Cislău, în lunca Bârscei, în urma unei judecăţi (Ibidem, p. 244-245). Din 15 iunie 1575 datează un zapis, scris de Marco ot Juguru, la mâna logofătului Dragomir ot Româneşti pentru vinul ce acesta i-l vânduse (Ibidem, VII, p. 310).

Pe la 14 dec. 1593, Mihai Viteazul întărea unui anume Tatul şi lui Mihăiţă o ocină în Băşineşti-ul deja amintit (Ibidem , Xi, p. 21-22).

Din secolul următor hrisovul lui Radu Mihnea din 4 iun. 1613, prin care domnitorul valida mănăstirii Sf. Ecaterina din Buc. Mai multe sate şi părţi de sate, printre care şi Jugureni, cu rumâni (DIR, XVII, vol. 2, p. 201-203). Acelaşi domn recunoşte, la 18 apr. 1615, Radei, fiica lui Oancea, ocină la Brăneşti şi vie în dealurile Bătrâna şi Dăneasa, pentru care mai avusese pâră în vremea lui Petru Cercel (Ibidem, p. 379-380; am vrea să facem aici o precizare pentru cei care s-ar mira despre apariţia unor toponime, care multora nu le spun nimic, pentru a înlătura eventuale nedumeriri. Toponimele subliniate în acest document şi în următorul le veţi regăsi în cel de al treilea, care certifică apartenenţa lor în zona de discuţie). Urmează la 3 febr. 1619 o întărire a ui Gavril Movilă pentru logofătul Cârstian şi fratele acestuia, Dumitru, din Căldăruşani asupra unor ocine la Geamăna, în urma unei judecăţi (Idem, vol. 3, p. 312-314). Zece ani mai târziu, la 5 sept. 1623, Alexandru Coconul dădea un pitac (dispoziţie) popii Stan şi altora, prin care le ratifica siliştea Şchiopoaia cu hotarele: Gemenele, Drăgulea, moara Murgeştilor, Valea Bătrâna, Lacul Simii, puţul Gabejii, Gorganul Ţiganului, hotarul Voineştilor, printre martori numărându-se Enache şi Crăciun din Runceni, Dragomir postelnic şi Mihai din Schei, Fătuicul din Brăneşti ş.a. (C.A. Diaconu, Anti-Dracula, Citadela Ciortea-Istriţa, anexă la rev. „Recherches sur l’histoire des institutiones et de droit”, Buc., 1995, p. 145-146).

După alţi şase ani, la 12 apr. 1629, aflăm un zapis prin care numiţii Oprea şi Stanciu din Jugureni vindeau vătafului Mogoş o ocină şi o vie (DRH, XXII, p. 473). În anul următor, la 6 apr. 1630, un anume Manea vindea aceluiaşi vătaf Mogoş o altă vie şi o ocină la Jigorani (Idem, XXIII, p. 138), iar câteva zile mai târziu, la 18 apr. 1630, Leon Tomşa îi valida toate aceste cumpărături din Jăgorani (Ibidem, p. 156-160). Un ultim document pe care îl cunoaştem este zapisul prin care un anume Nan, cumpără în perioada 1 sept 1630 – 31 aug. 1631, un loc de casă la Jugureni şi vii la Dumbrava (lângă Finţeşti – Bz.) (Ibidem, p. 254-255).

DTSR menţionează comuna, ce avea în subordine satul Nucii Gâdei, care făceau parte din plasa Tohani a fostului jud. Saac, până la desfiinţarea acestuia la sfârşitul anului 1844, iar din 1845 din jud. Buzău.

MDGR (IV, 117) menţine statutul administrativ-teritorial, menţionând că satul component se numeşte Marginea Pădurii (care în trecut se numise Nucii Ghindei). Şi tot aici se precizează că, în suprafaţa comunei, preponderenţa e a pădurilor dispun de 189 de case de locuit.

În perioada interbelică, situaţia comunei rămâne aceeaşi.

După război a făcut parte din raionul Mizil, iar prin HCM 1116/1968, com. Jugureni a mai primit în subordine satele: Boboci, Marginea Pădurii şi Valea Unghiului.

Prin decizia nr. 275/29 mai 1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Prahova, emisă în baza legii nr. 2/1989, comuna s-a desfiinţat ca unitate administrativ-teritorială, toate satele intrând în componenţa comunei Gura Vadului (Buletinul oficial al Cons. Pop. al jud. Ph., nr. 1/1989, p. 11). Cum legea nr. 2/1989 a fost abrogată în 1990, situaţia a revenit la normal.

 

 

 Populatia comunei

 

Conform ultimului recensamânt al populatiei – 18 martie 2002, populatia comunei este de 721 persoane.

Evoluţia demografică a comunei a fost următoarea: în 1872, comuna avea 1000 de locuitori, în 1900 – 1160, în 1960 – 2007, în 1965 – 1859, în 1970 – 1509, în 1975 – 1385, în 1980 – 1243, iar în 1984, doar 1106 locuitori (comparabil doar cu 1900).

Ocupaţia lor de bază: viticultura, pomicultura, creşterea animalelor şi exploatarea lemnului (în mai mică măsură).

În perioada anilor 1970-1990, mulţi locuitori au fost angajaţi în industria judeţului Prahova. După Revoluţie, agricultura şi creşterea animalelor capătă din nou o pondere importantă în economia locală dar, în ultimii ani, se observă că forţa de muncă migrează către servicii sau spre agenţii economici din localitate, alături, bineînţeles, de segmentul navetiştilor.

 

                                                                                             

 

 

ANEXE

Părți integrante ale actului administrativ