Analizând temeiurile juridice, respectiv:

a) art.15 alin.(2), art.120 alin.(1) și art.121 alin.(1) și alin.(2) din Constituția României, republicată ;

 b) art.3, art.4 și art.9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr.199/1997 ;

c) art.7 alin.(2) din Codul civil al României, adoptat prin Legea nr.287/2009, republicat, cu modificările și completările ulterioare ;

d) art.6 alin.(2) și (7) din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.28, alin.(3) din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.50/2011, cu modificările și completările ulterioare;

e) art.15, alin.(4) art.(17) și  art.19 lit.a) din Ordonanța Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, cu modificările şi completările ultererioare;

Ținând cont de:

a) art.129, alin.(2) lit.d) coroborat cu alin.(7) lit.b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ ;

b) art.41 alin.(4) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificarile și completările ulterioare ;

Luând act de:

a) referatul primarului comunei ; b)   avizul comisiei de specialitate din cadrul Consiliului local ;

c) raportul compartimentului de asistență și protecție socială din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei;