Analizând temeiurile juridice, respectiv:

a) art. 15 alin. (2), art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României, republicată ;

b) art. 3, art. 4 și art. 9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr.199/1997 ;

c) art. 7 alin. (2) din Codul civil al României, adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicat, cu modificările și completările ulterioare ;

d) art. 6 alin. (2) și (7) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 28, alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările și completările ulterioare;

e) art. 15, alin. (4) art. (17) și  art. 19 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, cu modificările şi completările ulterioare;

Ținând cont de:

a) art. 129, alin. (2) lit. d) coroborat cu alin. (7) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ ;

b) art. 41 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificarile și completările ulterioare ;

Luând act de:

a)   referatul primarului comunei; 

b) avizul comisiei de specialitate din cadrul Consiliului local ;                

c) raportul compartimentului de asistență și protecție socială din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei;