Anexa nr. 3 la Statutul Comunei Bezdead
Datele privind înfiinţarea Comunei Bezdead,
prima atestare documentară, precum şi evoluţia istorică
Cele mai vechi date documentare atestă existenţa comunei Bezdead în manuscrisul în chirilică Condica Mănăstirii Vierosu la data de 22 octombrie 1572, act care se află la Arhivele Naţionale ale României. După unele cercetări se pare că satul Bezdead s-a constituit cu mult înainte de acestă dată, respectiv perioada anilor 1230-1260.
Se presupune că satul a fost fondat în jurul anului 1200, de familii tinere în căutare de teren, de aici denumirea. În România mai există un singur sat numit asemănător, Bezded în comuna Gârbou, județul Sălaj.
Denumirea comunei Bezdead dovedeşte existenţa slavilor pe teritoriul acesteia la începuturile ei şi se traduce “cei fără bătrâni”. Şi denumirea unor văi, a unor ape precum şi a unor vârfuri de dealuri atestă existenţa slavilor pe teritoriul comunei : “Valea Dedii”, “Valea Morii”, “Vârful Voinii”, “apa Coporod” etc.
Prima varianta porneşte de la structura cuvântului, care conţine prepoziţia slavonă ”bez” – ”fără” şi substantivul ”deadea” - bătrân, unchi, moș. Deci, Bezdead, satul fără bătrâni.
Legenda întemeierii satului întregeşte sau, mai degrabă, explică denumirea, provenienţa, sorgintea. Din câte ştim, localitatea cea mai veche din împrejurimile Bezdeadului este Proviţa de Prahova.
Cea de-a doua legendă porneşte de la cuvântul beizadea, aşa cum erau numiţi coconii domnitorilor. Beizadelele, în vremuri grele, când era nevoie de a se apăra capitala Țării Româneşti, când se impunea ca aceşti coconi să fugă din calea străinilor, puteau lua calea sălbatică a Văii Ialomiţei, dar mai ales, de la Pucioasa, a văii Bezdeadului, retrasă din calea celor veniţi cu gând rău. Duşmanii nu aveau aici o altă cale de acces din nicio parte, decât vadul sălbatic şi bolovănos al pârâului Bizdidel. De la acest refugiu al beizadelelor, se zice, s-ar fi numit şi comuna Bezdead.
Varianta acceptată este prima, fiind susţinută şi de celelalte denumiri amintite mai sus, şi de creaţiile populare, şi numele unor familii vechi ale satului: Voinea, Dobre, Stoian, Bocu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și avea în compunere satele Bezdead, Râmata-Costișata și Valea Leurzii, cu o populație totală de 3000 de locuitori. În comună funcționau 3 biserici și 3 școli — o școală de fete și una de băieți la Bezdead, și una mixtă la Valea Leurzei.
În 1925, comuna era inclusă în plasa Pucioasa a aceluiași județ și avea în compunere satele Bezdead, Râmata și Costișata, cu 3560 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pucioasa din regiunea Prahova și apoi (după 1952) în raionul Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, ea a absorbit și comuna vecină Măgura, și a revenit la județul Dâmbovița.
1. Sate care au aparţinut şi aparţin de Bezdead
a) Puturosu este satul care a aparţinut de Bezdead de la atestarea documentară a acestuia, numele lui găsindu-se în toate actele de hotărnicie date până la momentul 1864. Este interesant faptul că Puturosu era sat din Bezdead, dar într-un fel egal cu el, fiindcă altfel nu se explică înscrierea numelui său pe ştampila localităţii care conţinea pe margini, rotund, inscripţia în chirilică : jud. Dâmboviţa, plaiul Ialomiţa; în cercul interior, în partea superioară, desenul reprezentativ pentru jud. Dâmboviţa, un ţap, iar dedesubt, despărţit prin ”linie de diametru”, înscrisul BEZDEAD şi PUTUROSU tot în chirilică, bineînţeles.
b) Valea Leurzii a aparţinut administrativ de comuna Bezdead până în anul 1912. În 1898, George Lahovari menţionează existenţa acestui sat ca aparţinând comunei Bezdead. Din arhiva Şcolii nr. 2 „Vasile Voiculescu” din Bezdead, aflăm că în anul 1908 se alocase celor trei şcoli existente: Şc. nr. 1 Bezdead , Şc. nr. 2 Bezdead şi Valea Leurzii suma de 100 lei pentru întreţinere.
c) Măgura a avut un destin aparte, zbuciumat, fiindcă măgurenii niciodată nu s-au împăcat cu starea de a fi dependenţi de o altă comună, de a nu avea administraţie proprie. Din anul 1926, Măgura va aparţine administrativ de Bezdead, până în anul 1931. În 1931 i se acordă din nou statut de comună. Măgura va aparține Bezdeadului de la 1 aprilie 1939, până la 1 aprilie 1941, când i se reatribuie administrație proprie. Din 1968, comuna Bezdead a absorbit și comuna vecină Măgura.
d) Satele Râmata şi Costişata, cu oameni buni, iubitori ai pământurilor strămoşeşti, luptând greu cu starea lor mărginaşă ca aşezare.
2. Bezdead, sediu de plasă (plai) cu judecătorie
Localitatea Bezdead era una din cele mai mari şi mai avute comune din județul Dâmboviţa. Acest fapt, cât şi lipsa unor căi de comunicaţie, în afara vehiculelor cu tracţiune animală, au determinat înfiinţarea la Bezdead, în 1908, a unei judecătorii, comunei acordându-i-se şi statutul de plasă în judeţ. Teritoriul dat în seama Judecătoriei Bezdead se numea „OCOL” şi cuprindea, ca şi plasa Bezdead, satele: Bezdead, Măgura, Valea Leurzii, Ursei, Vişineşti, Văile Lungi şi Colibaşi.