Direcția Juridică și Administrație Publică Locală-Serviciul Juridic, Autoritate Tutelară analizând Referatul de aprobare prezentat de Primarul municipiului Deva, domnul Lucian Ioan Rus, prin care se propune Consiliului local al municipiului Deva, adoptarea unei hotărâri privind respingerea plângerii prealabile formulată de către Reiss Alfred, înregistrată sub nr. 2866 din 14.01.2026, supunem atenției următoarele:
În motivarea plângerii prealabile, petentul susține că este îndreptățit la scutire de la plata impozitului pe clădiri, terenuri și pe mijloacele de transport, întrucât beneficiază de drepturile acordate de Decretul Lege nr. 118/1990, calitatea de persoană persecutată din motive politice fiindu-i recunoscută prin Decizia nr. 27/15.02.2024, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare:
„ (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie.”
Analizând motivele de nelegalitate expuse în cuprinsul plângerii prealabile, se poate constata că sunt nefondate și în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile, raportat la următoarele aspecte:
Anterior adoptării Hotărârilor Consiliului Local al municipiului Deva nr. 548 și nr. 549 din data de 29.12.2025 au fost respectate întrutotul formele procedurale premergătoare adoptării actelor administrative, proiectele de hotărâri însoţite de referatele de aprobare fiind transmise compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, în vederea întocmirii rapoartelor de specialitate.
Ulterior, la data de 29.12.2025, proiectele de hotărâri au fost dezbătute în cadrul comisiilor de specialitate ale consiliului local, fiind întocmite avizele comisiilor competente, prin care proiectele de hotărâri au fost avizate favorabil, urmând a fi propuse Consiliului Local în vederea dezbaterii şi adoptării în formele prezentate.
Menţionăm că Hotărârile Consiliului local al municipiului Deva nr. 548 și nr. 549 din 29.12.2025 au fost comunicate în termenul legal Instituției Prefectului Județului Hunedoara, în vederea exercitării controlului de legalitate, fiind considerate întrutotul legale.
Prin Hotărârea Consiliului local nr. 548 din 29.12.2025 s-au aprobat criteriile și procedurile de acordare a scutirilor de la plata impozitului/taxei pe clădiri și teren, pentru anul 2026, cele două Anexe detaliind criteriile și procedura de acordare a scutirilor de la plata impozitului/taxei pentru clădirile/terenurile aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit și clădirile/terenurile utilizate de organizațiile nonprofit primite în folosință gratuită, folosite exclusiv pentru activitățile fără scop lucrativ, precum și criteriile și procedura de acordare a scutirilor de la plata impozitului pentru clădirile rezidențiale pentru care proprietarii execută pe cheltuiala proprie lucrări pentru instalarea de sisteme de producere a energiei electrice din surse fotovoltaice.
Luând în considerare, pe de o parte, pretinsa vătămare invocată de către petent referitoare la neacordarea scutirii de impozit pe clădiri și de impozit pe mijloace de transport, pentru bunurile proprietatea sa și, pe de altă parte, obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, se poate constata că autorul plângerii prealabile nu justifică un interes legitim și serios în contestarea Hotărârii Consiliului local nr. 548 din data de 29.12.2025, întrucât revocarea acestui act administrativ nu i-ar aduce niciun folos personal. Astfel, prin hotărârea de consiliu local s-au aprobat criteriile și procedura de acordare a scutirilor de la plata impozitului/taxei pentru clădirile/terenurile aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit și clădirile/terenurile utilizate de organizațiile nonprofit primite în folosință gratuită, folosite exclusiv pentru activitățile fără scop lucrativ, precum și criteriile și procedura de acordare a scutirilor de la plata impozitului pentru clădirile rezidențiale pentru care proprietarii execută pe cheltuiala proprie lucrări pentru instalarea de sisteme de producere a energiei electrice din surse fotovoltaice.
Petentul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile reglementate de HCL nr. 548/2025, iar din dispozițiile art. 1 alin. 1, alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă în mod neechivoc că petentul se poate considera persoană vătămată doar în situația în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece doar prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naște un raport de drept administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Principiul legalității este elementul central al activității autorităților și instituțiilor publice, însă petentul, în calitate de persoană care se pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ nelegal, poate solicita revocarea unui act administrativ numai în situația în care este în măsură să justifice existența unei vătămări produse acestuia într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat.
Din dispozițiile art. 1 alin. 1, alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă în mod neechivoc că petentul se poate considera persoană vătămată doar în situația în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece doar prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naște un raport de drept administrativ. Noțiunea de interes legitim a fost definită în doctrină ca fiind un interes personal, direct, născut și actual în acord cu interesul general și cu normele de conviețuire socială, dar fără a avea încă protecție juridică în sensul plenitudinii dreptului recunoscut de lege.
În contenciosul administrativ românesc regula este aceea că reclamanții pot formula acţiuni prin care invocă încălcarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes legitim privat (parag. 67 și urm. din Decizia ÎCCJ nr. 8/2020 și parag. 37 din Decizia CCR nr. 40/2023); interesul public poate fi invocat, însă doar în subsidiar. Contenciosul obiectiv bazat exclusiv pe invocarea interesului public este reglementat doar cu titlu de excepție, în ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege; niciuna dintre aceste ipoteze de excepție nu este incidentă în această situație. Inadmisibilitatea actio popularis este o soluție compatibilă cu dispozițiile Convenției de la Aarhus, după cum s-a confirmat prin hotărârea din 11 ianuarie 2024 pronunțată de CJUE ca urmare a sesizării dispuse de instanța de recurs în acest litigiu.
În esență, jurisprudența națională a statuat, în mod constant că petentul nu doar că trebuie să invoce, ci să și facă dovada existenței unui interes legitim al său ori a unui drept dobândit prin lege sau constituit prin acte, emise în temeiul legii, pe care autoritatea publică avea obligația să-l respecte și să-l recunoască petentului.
Art. 456 alin. 2, art.464 alin. 2 și art. 469 alin. 2 din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal conferă consiliului local posibilitatea de a acorda, prin hotărâri, scutiri de impozite, însă situația petentului nu se încadrează în niciuna din ipotezele enumerate limitativ în respectivele texte legale.
Scutirea de care a beneficiat în anul 2025 petentul nu a fost acordată printr-o hotărâre a consiliului local, fiind reglementată expres chiar în Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, respectiv art. 456 alin.1 lit s) - pentru clădire, art. 464 alin.1 lit s) - pentru teren și 469 alin.1 lit c) -pentru mijloace de transport.
Ulterior, prin art. XII din Legea nr. 239/15.12.2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a fost modificat cuprinsul respectivelor articole din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, eliminându-se scutirile acordate persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1)-(8) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, categorie din care face parte și petentul, potrivit Deciziei nr. 27/15.02.2024, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara.
În aceste condiții, eventuala revocare ori anulare a Hotărârii Consiliului local nr. 548 din 29.12.2025 nu produce niciun folos petentului, după cum menținerea actului administrativ nu îi vatămă vreun drept sau interes legitim.
Pe de altă parte, prin Hotărârea Consiliului local nr. 549 din 29.12.2025 s-a aprobat stabilirea impozitelor și taxelor locale, precum și a taxelor speciale pentru anul 2026 în Municipiul Deva, conform Tabloului cuprinzând cotele, valorile impozabile, nivelurile impozitelor și taxelor locale, taxele speciale și amenzile care se stabilesc, se actualizează sau se ajustează de către Consiliul local al municipiului Deva, prevăzut în Anexa care face parte integrantă din hotărâre. Luând în considerare gradul de întindere al efectelor juridice, această hotărâre se înscrie în categoria actelor administrative cu caracter normativ, întrucât cuprinde reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de destinatari.
Actul normativ se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completătile ulterioare, precum şi cu principiile ordinii de drept. Potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte. Categoria de acte normative şi normele de competenţă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţia României şi prin celelalte legi.
Ierarhia actelor normative se stabileşte în funcţie de importanţa relaţiilor sociale reglementate (conţinutul normativ) şi în funcţie de locul autorităţii emitente în rândul autorităţilor publice. Având aceste două elemente ca temei, ierarhia actelor normative determină forţa juridică a acestora. Principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele şi potrivit normelor care le guvernează, de nivel superior.
Actele normative date în executarea actelor normative primare trebuie să fie adoptate cu respectarea competenţei constituţionale şi legale a organului emitent şi cu respectarea actelor normative cu forţă juridică superioară.
În ceea ce privește actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie respectat principiul subordonării faţă de actele de nivel superior, principiu prevăzut de art. 81 din Legea nr. 24/2000, respectiv faţă de Constituţie, legi, ordonanţele şi hotărârile Guvernului şi a altor acte de nivel superior.
Prevederile art. 81 alin. 2 statuează în mod expres că reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean cuprind norme juridice prin care aceste autorităţi ale administraţiei publice locale, reglementate de art. 120-122 din Constituţie, rezolvă problemele de interes local care sunt de competenţa lor de soluţionare şi, totodată, îşi manifestă autoritatea în unităţile administrativ-teritoriale. Fiind acte de realizare a atribuţiilor conferite de lege, hotărârile consiliului local reprezintă acte administrative obligatorii şi executorii. Hotărârile consiliilor locale sunt manifestări de voinţă adoptate în scopul producerii de efecte juridice în cadrul activităţii de executare sau organizare a executării în concret a legilor, adică acte administrative emise în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
Actul administrativ cu caracter normativ a cărui revocare se solicită a fost adoptat de către autoritatea deliberativă în temeiul legislației fiscale și administrative în vigoare, respectiv Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 239/2025 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2025, coroborate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Prin Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au fost adoptate noile reglementări în materie fiscală, inclusiv la nivel local. Astfel, în Titlul IX din actul normativ mai sus menționat sunt prezentate impozitele și taxele locale așa cum acestea au fost stabilite de către legiuitor.
Cadrul legal actual pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026 este reglementat prin Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, actualizată, modificată prin Legea nr. 239/15.12.2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative (art. XII pct.22-50, art. XIII și art. XV pct.1), modificată prin O.U.G. nr. 78/17.12.2025. Legea nr. 239/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din 15.12.2025, a modificat Codul fiscal în sensul ajustării valorilor impozabile, al introducerii unor noi grile și al reglementării mecanismelor de indexare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 239/15.12.2025, art. 456 alin.1 lit s) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal dispunea că ” (1) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru: .... s) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 şi art. 5 alin. (1)-(8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, şi a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; scutirea rămâne valabilă şi în cazul transferului proprietăţii prin moştenire către copiii acestora, indiferent unde aceştia domiciliază... ”
Totodată, art. 464 alin.1 lit s) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal prevedea că ” (1) Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru: s) terenul aferent clădirii de domiciliu aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 şi art. 5 alin. (1)-(8) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, şi a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; scutirea rămâne valabilă şi în cazul transferului proprietăţii prin moştenire către copiii acestora, indiferent unde aceştia domiciliază; ”
De asemenea, art. 469 alin.1 lit. c) prevedea că ” (1) Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru: c) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 şi art. 5 alin. (1)-(8) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, şi a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului; scutirea rămâne valabilă şi în cazul transferului mijlocului de transport prin moştenire către copiii acestora; ”
Prin art. XII al Legii nr. 239/2025, dispozițiile legale citate mai sus au fost modificate , astfel:
”Articolul 456 1) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru: ... o) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ”
”Articolul 464(1) Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru:...;p) terenul aferent clădirii de domiciliu aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ”
”Articolul 469 Scutiri(1) Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:...e) un mijloc de transport aflat în proprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la alegerea contribuabilului; ”
Din compararea textelor normative precitate reiese că, în privința scutirilor, legiuitorul a înțeles, prin modificările adoptate prin Legea nr. 239/2025, să restrângă sfera persoanelor care benficiază de facilități, la persoanele prevăzute la art. 1 din Decretul lege nr. 118/1990 republicat, față de reglementarea anterioară, care includea și persoanele prevăzute la art. 5 alin 1)-8), din același act normativ.
Din Decizia nr. 27/15.02.2024 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul lege nr. 18/1990, emisă de AJPIS Hunedoara, depusă de petent anexat plângerii prealabile, rezultă că domnului Reiss Alfred i-au fost stabilite drepturi raportat la art. 5 alin. 6 și nu la art. 1 din Decretul lege nr. 118/1990, republicat, astfel încât acesta nu se încadrează în dispozițiile Codului fiscal, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 239/2025 și nu poate beneficia de scutiri de impozite pe clădiri, terenuri sau mijloace de transport.
Susținerea petentului potrivit căreia art. 6 alin.1 din Decretul lege nr. 118/1990, republicat, ar cuprinde scutirea de impzite și taxe locale este inexactă, art. 6 având un alineat unic, cu următorul cuprins ”Persoanele care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) nu pot beneficia și de drepturile prevăzute la art. 5 alin. (1), (2) și (3). ”
De altfel, niciunde în cuprinsul Decretului lege nr. 118/1990, republicat, nu se regăsește textul invocat de petent – ”Persoanele aflate într-una din situațiile prevăzute la art. 1 sunt scutite de plata impozitelor și taxelor locale, precum și de plata impozitului pe salariu, ” text care, și dacă ar fi fost citat exact, nu i-ar fi aplicabil petentului, întrucât, așa cum am mai arătat, acesta nu a fost încadrat în situația prevăzută de art. 1, ci la art. 5 alin.6 din Decretul lege nr. 118/1990, republicat
Principiul lex specialis derogat legi generali nu operează în sensul invocat de petent, întrucât Decretul‑lege nr. 118/1990 nu conține norme fiscale derogatorii, ci norme de protecție socială, iar cadrul fiscal general este stabilit ulterior și integral prin Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Susținerea petentului privind existența unui «drept câștigat» la scutirea permanentă de la plata impozitelor locale nu poate fi reținută. Regimul scutirilor fiscale este, potrivit jurisprudenței constituționale și fiscale, un element al politicii fiscale a statului, susceptibil de modificare pentru viitor prin lege, fără a afecta legalitatea beneficiilor acordate pentru perioadele anterioare. În speță, modificarea Codului fiscal prin Legea nr. 239/2025 operează numai pentru anul fiscal 2026 și următorii, fără a suprima retroactiv facilitățile de care petentul a beneficiat până în 2025. Scutirile fiscale de care petentul a beneficiat până în anul 2025 reprezintă măsuri de politică fiscală susceptibile de modificare pentru viitor și nu pot fi calificate drept „drepturi câștigate” care să împiedice legiuitorul să restrângă sau să reconfigureze categoriile de facilități.
În ceea ce privește cadrul constituțional, invocat de petent, se reține că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituția României, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, iar autoritățile administrației publice locale sunt ținute să aplice și să execute legile în vigoare. Conform art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii au obligația de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice, această obligație având caracter constituțional și general, fiind inerentă funcționării statului și colectivităților locale.
De asemenea, art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (2) din Constituție consacră principiul autonomiei locale și dreptul autorităților deliberative locale de a soluționa treburile publice din unitățile administrativ-teritoriale, inclusiv prin stabilirea impozitelor și taxelor locale, în condițiile legii.
Nu poate fi primită nici critica vizând pretinsa încalcăre a principiului constituțional al nerectroactivității legii, câtă vreme prin Hotărârea Consiliului local nr. 549 din 29.12.2025 s-a aprobat stabilirea impozitelor și taxelor locale, precum și a taxelor speciale pentru anul 2026 în Municipiul Deva.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și alin. (4) lit. c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea și aprobarea impozitelor și taxelor locale reprezintă o atribuție expresă și exclusivă a consiliului local. Conform art. 139 alin. (1) din același act normativ, consiliul local adoptă hotărâri în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, iar potrivit art. 196 alin. (1), actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și produc efecte juridice. Refuzul sau omisiunea adoptării unei hotărâri obligatorii ar fi reprezentat o încălcare directă a legii și a principiului legalității.
Reținând aceste aspecte, este neechivoc faptul că Hotărârea consiliului local nr. 549 din 29.12.2025 respectă ierarhia actelor normative, fiind adoptată în vederea executarea actelor normative cu forță juridică superioară, respectiv Codul fiscal și actele de modificare ale acestuia, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din lege. Actul normativ este fundamentat pe considerente de legalitate, necesitate și oportunitate, în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, iar redactarea sa este clară, precisă și lipsită de echivoc, conform art. 8 alin. (4) din același act normativ.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, actele administrative atacate prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 2866 din 14.01.2026 au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de fond, formă și procedură prevăzute de lege pentru valabilitatea lor, motivele invocate nefiind de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative a căror revocare se solicită, astfel că se impune respingerea plângerii prealabile ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1, 3 și 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile Legii nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 129 alin. 1, alin. 14, coroborate cu art. 196 alin.1 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, supunem atenției comisiilor de specialitate și plenului Consiliului local proiectul de hotărâre pentru respingerea plângerii prealabile formulată de către Reiss Alfred, înregistrată sub nr. 2866 din 14.01.2026, ca neîntemeiată.
Direcția Juridică și Administrație Publică Locală, Direcția Economică
Director executiv Director executiv
Oana – Diana MURA Claudia-Maria STOICA
Direcția Impozite și Taxe Locale Serviciul Recuperare Impozite și Taxe Locale
Director executiv, Șef Serviciu,
Carla POPA Călin-Arghir PĂCURAR
Serviciul Juridic Autoritate Tutelară
Șef Serviciu,
Bogdan- Ciprian BĂLAN