privind respingerea plângerii prealabile formulată de către Dobreanu Viorel Lucian-Nicolae și Dobreanu Tatiana-Lucia, înregistrată sub nr. 8196 din 27.01.2026, referitoare la revocarea
Hotărârii Consiliului local nr. 549 din 29.12.2025
Direcția Juridică și Administrație Publică Locală-Serviciul Juridic, Autoritate Tutelară analizând Referatul de aprobare prezentat de Primarul municipiului Deva, domnul Lucian Ioan Rus, prin care se propune Consiliului local al municipiului Deva, adoptarea unei hotărâri privind respingerea plângerii prealabile formulată de către Dobreanu Viorel Lucian-Nicolae și Dobreanu Tatiana-Lucia, înregistrată sub nr. 8196 din 27.01.2026, ulterior precizată, prin adresa înregistrată sub nr. 16150 din 12.02.2026, supunem atenției următoarele:
În motivarea plângerii prealabile, petenții solicită revocarea Hotărârii Consiliului local nr. 549 din 29.12.2025, apreciind că actul administrativ contestat este nelegal întrucât a fost adoptat în baza unor dispoziții legale neconstituționale, care încalcă principiile predictibilității, securității juridice și proporționalității normelor juridice și cu nerespectarea principiului autonomiei locale a autorităților administrației publice.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare:
„ (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h).”
Analizând motivele de nelegalitate expuse în cuprinsul plângerii prealabile, se poate constata că sunt nefondate și în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile, raportat la următoarele aspecte:
Prin Hotărârea Consiliului local nr. 549 din 29.12.2025 s-a aprobat stabilirea impozitelor și taxelor locale, precum și a taxelor speciale pentru anul 2026 în Municipiul Deva, conform Tabloului cuprinzând cotele, valorile impozabile, nivelurile impozitelor și taxelor locale, taxele speciale și amenzile care se stabilesc, se actualizează sau se ajustează de către Consiliul local al municipiului Deva, prevăzut în Anexa care face parte integrantă din hotărâre. Luând în considerare gradul de întindere al efectelor juridice, această hotărâre se înscrie în categoria actelor administrative cu caracter normativ, întrucât cuprinde reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de destinatari.
Actul normativ se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completătile ulterioare, precum şi cu principiile ordinii de drept. Potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte. Categoria de acte normative şi normele de competenţă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţia României şi prin celelalte legi.
Ierarhia actelor normative se stabileşte în funcţie de importanţa relaţiilor sociale reglementate (conţinutul normativ) şi în funcţie de locul autorităţii emitente în rândul autorităţilor publice. Având aceste două elemente ca temei, ierarhia actelor normative determină forţa juridică a acestora. Principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele şi potrivit normelor care le guvernează, de nivel superior.
Actele normative date în executarea actelor normative primare trebuie să fie adoptate cu respectarea competenţei constituţionale şi legale a organului emitent şi cu respectarea actelor normative cu forţă juridică superioară.
În ceea ce privește actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie respectat principiul subordonării faţă de actele de nivel superior, principiu prevăzut de art. 81 din Legea nr. 24/2000, respectiv faţă de Constituţie, legi, ordonanţele şi hotărârile Guvernului şi a altor acte de nivel superior.
Prevederile art. 81 alin. 2 statuează în mod expres că reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean cuprind norme juridice prin care aceste autorităţi ale administraţiei publice locale, reglementate de art. 120-122 din Constituţie, rezolvă problemele de interes local care sunt de competenţa lor de soluţionare şi, totodată, îşi manifestă autoritatea în unităţile administrativ-teritoriale. Fiind acte de realizare a atribuţiilor conferite de lege, hotărârile consiliului local reprezintă acte administrative obligatorii şi executorii. Hotărârile consiliilor locale sunt manifestări de voinţă adoptate în scopul producerii de efecte juridice în cadrul activităţii de executare sau organizare a executării în concret a legilor, adică acte administrative emise în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
Actul administrativ cu caracter normativ a cărui revocare se solicită a fost adoptat de către autoritatea deliberativă în temeiul legislației fiscale și administrative în vigoare, respectiv Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 239/2025 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2025, coroborate cu dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Prin Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completărle ulterioare, au fost adoptate noile reglementări în materie fiscală, inclusiv la nivel local. Astfel, în Titlul IX din actul normativ mai sus menționat sunt prezentate impozitele și taxele locale așa cum acestea au fost stabilite de către legiuitor.
În algoritmul de calcul al impozitelor și taxelor locale anumite valori au fost stabilite chiar prin Codul Fiscal, iar altele au fost determinate între anumite cote procentuale, lăsându-se la latitudinea Consiliilor Locale stabilirea valorilor între limitele prevăzute de lege.
Cadrul legal actual pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026 este reglementat prin Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, actualizată, modificată prin Legea nr. 239/15.12.2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative (art. XII pct.22-50, art. XIII și art. XV pct.1), modificată prin O.U.G. nr. 78/17.12.2025. Legea nr. 239/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din 15.12.2025, a modificat Codul fiscal în sensul ajustării valorilor impozabile, al introducerii unor noi grile și al reglementării mecanismelor de indexare.
În cuprinsul Raportului la proiectul de hotărâre, întocmit de compartimentul de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, înregistrat sub nr. 143504 din data de 18.12.2025, se menționează că, anterior Legii nr. 239/15.12.2025, Legea nr.227/2015 a fost modificată prin O.G. nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale, prin care s-a propus un nou mod de calcul a valorii impozabile pentru clădirile rezidențiale/nerezidențiale pe baza valorilor cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România. Procesul de trecere la sistemul de impozitare a proprietății bazat pe valoarea de piață în forma prevăzută de O.G. nr. 16/2022 a relevat unele neajunsuri cu privire la punerea sa în practică, aplicarea prevederilor acestui act normativ fiind prorogată, în mod succesiv, ultima prorogare a termenului fiind prevăzută prin O.U.G. nr.124/2024 până la data de 01.01.2026, dată până la care trebuiau luate măsurile prevăzute de actul normativ în ceea ce privește înființarea în cadrul Ministerului Finanțelor a structurii de specialitate privind implementarea procesului de evaluare a proprietăților imobiliare în scop fiscal precum și cu privire la conectarea la sisteme informatice conținând date și informații cu privire la proprietățile imobiliare.
Aceste măsuri nu au fost realizate în cursul anului 2025, nefiind posibilă punerea în practică a prevederilor O.G. nr.16/2022 începând cu 01.01.2026.
În această situație, Guvernul României a inițiat Proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative, înregistrat la Camera Deputaților la data de 30.08.2025 cu nr. PL-x nr. 246/2025, fiind propuse o serie de modificări fiscale majore prevăzute a intra în vigoare la 1 ianuarie 2026 și care afectează direct prevederile Titlului IX din Codul Fiscal (Impozite și Taxe Locale).
Legea în forma inițială adoptată de Parlament a fost supusă în mai multe rânduri controlului de constituționalitate, procesul legislativ fiind finalizat prin publicarea Legii nr. 239/15.12.2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative în Monitorul Oficial al României din data de 15.12.2025, ulterior modificată prin O.U.G. nr. 78/17.12.2025.
În cuprinsul plângerii prealabile, petenții încearcă să acrediteze teza potrivit căreia actul administrativ atacat este nelegal întrucât a fost adoptat în baza unor dispoziții legale neconstituționale, care încalcă principiile predictibilității, securității juridice și proporționalității normelor juridice, justificat de faptul că lipsa de predictibilitate a normelor juridice afectează dreptul la un nivel de trai decent, întrucât majorarea nivelului impozitelor este de natură să pună în pericol cheltuielile esențiale la un nivel de trai decent, sănătate și educație ale destinatarilor actului administrativ și cu nerespectarea principiului autonomiei locale a autorităților administrației publice.
Referitor la criticile din plângerea prealabilă privind pretinsa neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2025, se constată că acestea exced competenței Consiliului Local. Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, controlul constituționalității legilor și ordonanțelor aparține exclusiv Curții Constituționale. Consiliul Local nu are competența de a aprecia asupra constituționalității unui act normativ cu putere de lege, fiind obligat să îl aplice atât timp cât acesta este în vigoare.
În plus, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2025 nu stabilește impozite și taxe în sarcina cetățenilor, nu creează obligații fiscale directe pentru contribuabili, ci reglementează cadrul procedural și obligația autorităților deliberative locale de a adopta hotărâri privind impozitele și taxele locale pentru anul fiscal 2026.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1172 din 17.12.2025, intrată în vigoare la data de 18.12.2025, a introdus în Codul fiscal art. 489², potrivit căruia cotele și nivelurile impozitelor și taxelor locale se stabilesc pentru anul 2026 prin hotărâre a consiliului local, adoptată până la data de 31 decembrie 2025. Totodată, alin. (3) al aceluiași articol instituie sancțiunea sistării alimentării cu cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale în cazul nerespectării acestei obligații. Această sancțiune are caracter administrativ-financiar și vizează exclusiv autoritatea publică locală, nu contribuabilii.
Potrivit art. 491 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat, pentru anul fiscal 2026 impozitele și taxele locale se stabilesc ținând cont de rata inflației și de nivelurile maxime prevăzute de lege, iar consiliile locale au obligația de a aplica aceste dispoziții. Consiliul Local al municipiului Deva a stabilit nivelurile impozitelor și taxelor locale în strictă conformitate cu aceste prevederi, fără a depăși limitele legale.
În ceea ce privește cadrul constituțional, se reține că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituția României, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, iar autoritățile administrației publice locale sunt ținute să aplice și să execute legile în vigoare. Conform art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii au obligația de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice, această obligație având caracter constituțional și general, fiind inerentă funcționării statului și colectivităților locale.
De asemenea, art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (2) din Constituție consacră principiul autonomiei locale și dreptul autorităților deliberative locale de a soluționa treburile publice din unitățile administrativ-teritoriale, inclusiv prin stabilirea impozitelor și taxelor locale, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și alin. (4) lit. c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea și aprobarea impozitelor și taxelor locale reprezintă o atribuție expresă și exclusivă a consiliului local. Conform art. 139 alin. (1) din același act normativ, consiliul local adoptă hotărâri în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, iar potrivit art. 196 alin. (1), actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și produc efecte juridice. Refuzul sau omisiunea adoptării unei hotărâri obligatorii ar fi reprezentat o încălcare directă a legii și a principiului legalității.
Reținând aceste aspecte, este neechivoc faptul că Hotărârea consiliului local nr. 549 din 29.12.2025 respectă ierarhia actelor normative, fiind adoptată în vederea executarea actelor normative cu forță juridică superioară, respectiv Codul fiscal și actele de modificare ale acestuia, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din lege. Actul normativ este fundamentat pe considerente de legalitate, necesitate și oportunitate, în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, iar redactarea sa este clară, precisă și lipsită de echivoc, conform art. 8 alin. (4) din același act normativ.
Neadoptarea hotărârii de consiliu local privind stabilirea cotelor și nivelurilor impozitelor și taxelor locale până la data de 31 decembrie 2025 ar fi determinat incidența sancțiunii reglementată de prevederile art. 489² alin. (3) din Codul fiscal, constând în sistarea alimentării bugetului local atât cu cote defalcate din impozitul pe venit și cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale. Aceste măsuri ar fi afectat în mod semnificativ capacitatea financiară a U.A.T. Municipiul Deva, punând în pericol plata cheltuielilor curente, derularea contractelor aflate în executare, furnizarea serviciilor publice locale și realizarea atribuțiilor legale ale administrației publice locale. În al doilea rând, neadoptarea hotărârii ar fi generat un dezechilibru bugetar major, contrar dispozițiilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, care impune asigurarea echilibrului bugetar și a bunei gestiuni financiare.
Pe de altă parte, neadoptarea hotărârii ar fi avut ca efect direct producerea unor consecințe financiare asupra bugetului local, cu impact asupra capacității instituționale a unității administrativ-teritoriale de a-și îndeplini atribuțiile legale. În acest context, autoritatea publică avea obligația de a evalua și semnala riscurile instituționale și bugetare care ar fi decurs dintr-o asemenea omisiune.
În consecință, aplicarea dispozițiilor legale în vigoare inclusiv a celor privind stabilirea impozitelor și taxelor locale, reprezintă o expresie a principiului legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, principiu care guvernează activitatea tuturor autorităților publice.
În acest context, adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr. 549/29.12.2025 a reprezentat exercitarea atribuției legale a autorității deliberative locale, realizată în cadrul stabilit de legislația fiscală în vigoare, în condițiile existenței unei sancțiuni exprese prevăzute de lege în ipoteza neadoptării acesteia. Astfel, Consiliul Local a acționat cu respectarea principiului legalității și a obligației instituționale de a asigura funcționarea normală a serviciilor publice locale.
În cuprinsul Raportului la proiectul de hotărâre, întocmit compartimentul de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, înregistrat sub nr. 143504 din data de 18.12.2025, se menționează că în ceea ce privește indexarea sumelor aferente oricărui impozit sau taxă stabilită pe baza unei anumite sume în lei, în funcție de rata inflației pentru anul fiscal anterior, sunt incidente în cauză prevederile art. 491 alin. 1 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, întrucât rata inflației pentru anul 2024 are o valoare pozitivă, respectiv 5,6% (conform comunicatului Institutului Național de Statistică), în parametri fiscali actuali această indexare a fost aprobată prin H.C.L. nr. 156 din 24.04.2025 privind Indexarea cu rata inflației a impozitelor și taxelor locale care constau într-o anumită sumă în lei sau care sunt stabilite pe baza unei anumite sume în lei și actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art.493 alin.3 și alin.4 al Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru anul 2026.
Contrar susținerilor petenților, adoptarea actului administrativ a cărui revocare se solicită prin plângerea prealabilă, s-a realizat cu respectarea principiului autonomiei locale a autorităților administrației publice. Potrivit prevederilor art. 5 lit. j) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare, expresia autonomie locală semnifică dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condiţiile legii”. La nivel infraconstituțional, într-o redactare relativ similară cu cea a textului constituțional, dispozițiile art. 105 alin. (1) din Codul administrativ stabilesc că autonomia locală se exercită de către autoritățile administrației publice locale la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
Din redactarea textului constituțional și a normelor legale invocate, în doctrina de specialitate s-a afirmat că autonomia locală „poate fi definită ca reprezentând aptitudinea legală a autorităților autonome de a decide, în mod independent și sub propria răspundere, în limitele legii, asupra problemelor colectivităților locale în care funcționează”
Tot doctrina subliniază însă și faptul că autonomia locală nu poate fi interpretată ca fiind suveranitate și independență, colectivitățile locale nu sunt în afara statului și nu sunt independente de stat, el continuând să își exercite în mod deplin suveranitatea și asupra comunităților locale.
Limitele autonomiei locale se desprind din art. 84 alin. (3) din Codul administrativ, care stabilește că „autonomia este numai administrativă și financiară”, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege.
Modalitatea în care se exercită autonomia locală și regimul juridic al acesteia a fost statuat de instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 888/2015. Potrivit Curții, autonomia locală se exercită prin autorităţile locale ce constituie voinţa colectivităţilor locale, exprimată prin vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat, şi reprezintă aptitudinea legală a autorităţilor menţionate de a decide, în mod independent, pe baza şi în limitele legii, asupra colectivităţilor locale pe care le reprezintă. Regimul juridic al autonomiei locale priveşte: caracterul administrativ (în sensul de mod de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale); caracterul financiar (autorităţile autonome locale dispun de resurse financiare, materiale, umane necesare realizării competenţei lor legale); excluderea raporturilor de subordonare faţă de alte autorităţi publice de nivel local, judeţean sau central sau a autorităţilor autonome unele faţă de altele; organizarea, funcţionarea, competenţa, atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi modul în care acestea gestionează resursele menţionate, precum şi bunurile care constituie domeniul public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale(par.16).
Printr-o jurisprudenţă constantă și unitară, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în sensul că principiul autonomiei locale nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale.
Din această perspectivă, este de relevat că, deși – după cum am menționat, una din dimensiunile autonomiei locale este cea financiară, instanța de contencios constituțional – prin Decizia nr. 154/2004, a statuat că autorităţile administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale, că potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, republicată, „Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii”. Potrivit Curții, textul constituţional obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale, iar legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.
Printr-o decizie mai recentă – Decizia nr.809/2020, instanța de contencios constituțional arată că „principiul autonomiei locale nu presupune totală independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale, că dispozițiile art. 120-122 din Constituție se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicție cu interesele naționale (par. 23).
Deciziile Curții Constituționale a României fac parte din ordinea normativă a statului. Fără a se identifică cu actul legislativ, efectele deciziilor Curții Constituționale a României sunt similare acestuia, astfel că, prin intermediul lor, sunt stabilite reguli de conduită ce se impun a fi urmate, inclusiv în sfera actelor normative care transpun principiul constituțional al autonomiei locale.
În altă ordine de idei, luând în considerare pretinsa vătămare invocată de către petenți referitoare la stabilirea cotelor, valorilor impozabile și nivelurilor impozitelor și obiectul de reglementare al actului administrativ cu caracter normativ, se poate constata că autorii plângerii prealabile nu justifică un interes legitim și serios în contestarea Hotărârii Consiliului local nr. 549 din data de 29.12.2025, în întregime, întrucât revocarea acestui act administrativ nu le-ar aduce niciun folos personal. Astfel, prin hotărârea de consiliu local s-au aprobat nivelurile taxelor locale, ale taxelor speciale și amenzile care se stabilesc, se actualizează sau se ajustează de către Consiliul local al municipiului Deva, pentru anul 2026 în municipiul Deva, au fost instituite taxe speciale pentru prestări servicii efectuate de către Direcția impozite și taxe locale Deva, Serviciul public local de evidența persoanelor și stare civilă Deva, Direcția administrarea domeniului public și privat, Direcția urbanism, Direcția baze agrement, Direcția tehnică și Direcția de asistență socială Deva, fiind aprobate Regulamentele privind instituirea acestor taxe speciale.
Prin prevederile art. 2 a fost stabilită bonificația care se acordă pentru plata cu anticipație până la data de 31 martie a impozitului/taxei pe clădiri, a impozitului/taxei teren și a impozitului pe mijloacele de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabilii persoane fizice și juridice.
Totodată, prin prevederile art. 4 alin. (3)-(7) din hotărârea de consiliu local au fost aprobate ”Procedura privind ocuparea temporară a domeniului public și privat în Municipiul Deva și modalitatea de încasare a taxelor aferente”, ”Procedura privind declararea, modul de calcul și plată a taxei pentru deținere și utilizare tractoare agricole sau forestiere și mașini autopropulsate pentru lucrări înregistrate la Direcția administrarea domeniului public și privat”, ”Procedura privind ocuparea temporară a domeniului public și privat în Municipiul Deva a taxei pentru lucrări de spargere și modalitatea de încasare a acestei taxe”,”Procedura de utilizare a bazinelor de înot din incinata Complexului Aqualand Deva, proprietatea Municipiului Deva, aflat în administrarea Direcției baza agrement din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului Deva, de către asociațiile sportive sau alte forme de organizare juridică, denumiți utilizatori, care desfășoară exclusiv cursuri de învățare a înotului, ca activitate generatoare de venituri, în condiții de legalitate,eficiență și transparență” și ”Procedura de utilizare a imobilului – Sala Sporturilor Corp A, aflat în administrarea Direcției baza agrement din aparatul de specialitate al Primarului municipiului Deva, de către persoane fizice sau juridice, denumiți utilizatori, care desfășoară activități/evenimante cu caracter sportiv și cultural, în condiții de legalitate, eficiență și transparență”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Principiul legalității este elementul central al activității autorităților și instituțiilor publice, însă petentul, în calitate de persoană care se pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ nelegal, poate solicita revocarea unui act administrativ numai în situația în care este în măsură să justifice existența unei vătămări produse acestuia într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat.
Din dispozițiile art. 1 alin. 1, alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă în mod neechivoc că petentul se poate considera persoană vătămată doar în situația în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece doar prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naște un raport de drept administrativ. Noțiunea de interes legitim a fost definită în doctrină ca fiind un interes persoanl, direct, născut și actual în acord cu interesul general și cu normele de conviețuire socială, dar fără a avea încă protecție juridică în sensul plenitudinii dreptului recunoscut de lege.
În contenciosul administrativ românesc regula este aceea că reclamanții pot formula acţiuni prin care invocă încălcarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes legitim privat (parag. 67 și urm. din Decizia ÎCCJ nr. 8/2020 și parag. 37 din Decizia CCR nr. 40/2023); interesul public poate fi invocat, însă doar în subsidiar. Contenciosul obiectiv bazat exclusiv pe invocarea interesului public este reglementat doar cu titlu de excepție, în ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege; niciuna dintre aceste ipoteze de excepție nu este incidentă în această situație. Inadmisibilitatea actio popularis este o soluție compatibilă cu dispozițiile Convenției de la Aarhus, după cum s-a confirmat prin hotărârea din 11 ianuarie 2024 pronunțată de CJUE ca urmare a sesizării dispuse de instanța de recurs în acest litigiu.
Curtea Constituțională a confirmat, prin Decizia nr. 40/22.02.2023, faptul că instituirea unor cerințe de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ are rolul de a institui un „climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți” (parag. 40). Prin instituirea unor cerințe de admisibilitate pentru sesizarea instanțelor de judecată nu se limitează accesul la justiție, urmărindu-se în schimb asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice (parag. 57). Așa fiind, s-a dorit responsabilizarea reclamanților, condițiile procedurale asociate acțiunii în contencios administrativ fiind menite să asigure seriozitatea demersurilor, pentru a preveni utilizarea acțiunii civile drept instrument de răzbunare, șicană ori pentru scopuri anticoncurențiale ori utilizarea actio popularis de către persoane/entități care, neputând justifica o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acțiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.
În esență, jurisprudența națională a statuat, în mod constant că petentul nu doar că trebuie să invoce, ci să și facă dovada existenței unui interes legitim al său ori a unui drept dobândit prin lege sau constituit prin acte, emise în temeiul legii, pe care autoritatea publică avea obligația să-l respecte și să-l recunoască petentului.
De asemenea arătăm că anterior adoptării Hotărârii Consiliului Local al municipiului Deva nr. 549 din data de 29.12.2025 au fost respectate întrutotul formele procedurale premergătoare adoptării actelor administrative, proiectul de hotărâre însoţit de referatul de aprobare fiind transmis compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului în vederea întocmirii raportului de specialitate.
Ulterior, la data de 29.12.2025, proiectul de hotărâre a fost dezbătut în cadrul comisiilor de specialitate ale consiliului local, fiind întocmite avizele nr. 132 al Comisiei pentru activități științifice, învățământ, cultură, activități sportive și de agrement, nr. 213 al Comisiei pentru sănătate, protecția mediului înconjurător, protecție socială și servicii publice, nr. 371 al Comisiei de studii, prognoze economico-sociale, buget-finanțe; nr. 488 al Comisiei privind organizarea și dezvoltarea urbanistică, administrarea domeniului public și privat al municipiului, realizarea lucrărilor publice, conservarea monumentelor istorice și de arhitectură și nr. 574 al Comisiei pentru administrație publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, agricultură, prin care proiectul de hotărâre a fost avizat favorabil, urmând a fi propus Consiliului Local în vederea dezbaterii şi adoptării în forma prezentată.
Hotărârea a fost adoptată în ședința Consiliului Local din data de 29.12.2025, cu respectarea dispozițiilor legale privind cvorumul, procedura de vot și competența materială a autorității deliberative.
Menţionăm că Hotărârea Consiliului local al municipiului Deva a fost comunicată în termenul legal Instituției Prefectului Județului Hunedoara, în vederea exercitării controlului de legalitate, fiind considerată întrutotul legală.
Examinând motivele de pretinsă nelegalitate expuse în cuprinsul plângerii prealabile, se concluzionează că actul administrativ a cărui revocare se solicită a fost adoptat în baza şi executarea legii, a fost emis în limitele competenţelor acordate autorităţii publice locale cu respectarea procedurii şi formalităţilor prevăzute de lege.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, actul administrativ atacat prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 8196 din 27.01.2026, ulterior precizată, prin adresa înregistrată sub nr. 16150 din 12.02.2026, a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond, formă și procedură prevăzute de lege pentru valabilitatea sa, motivele invocate nefiind de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui revocare se solicită, astfel că se impune respingerea plângerii prealabile ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1, 11 și 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile Legii nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 129 alin. 1, alin. 14, coroborate cu art. 196 alin.1 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, supunem atenției comisiilor de specialitate și plenului Consiliului local proiectul de hotărâre pentru respingerea plângerii prealabile formulată de către Dobreanu Viorel Lucian-Nicolae și Dobreanu Tatiana-Lucia, înregistrată sub nr. 8196 din 27.01.2026, ulterior precizată, prin adresa înregistrată sub nr. 16150 din 12.02.2026, ca neîntemeiată.
Direcția Juridică și Administrație Publică Locală, Direcția Economică
Director executiv Director executiv
Oana – Diana MURA Claudia-Maria STOICA
Direcția Impozite și Taxe Locale Serviciul Recuperare Impozite și Taxe Locale
Director executiv, Șef Serviciu,
Carla POPA Călin-Arghir PĂCURAR
Consilier juridic
Suciu Andreea