Analizând temeiurile juridice, respectiv:

1. Art.15, alin. (2), art.41, art.120 și art. 121 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României , republicată;
2. Art. 3, art. 4 și art. 6 paragraful 1 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasburg la 5 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997;
3. Art.7, alin. (2), art.886, art. 871 – art.873 din Legea 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare;
4. Art.1 alin. (2), art.3, art. 95 alin. (2), art.96, art. 98, art. 105 alin. (1), art. 108 lit.b), art. 129, alin. (1), alin. (2) lit. c) și d) coroborat cu alin. (6) lit. a) și alin.(7) lit.c) raportate la cele ale art. 155 alin. (1) lit. c), art. 197 alin. (1) alin. (2) și alin. (4), art. 198 alin. (1), art. 199 alin. (1) și alin. (2), art. 297 lit. b), art. 302- art. 308 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu completările ulterioare;
5. Art.14 din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, aprobată prin Legea nr. 629/2001, republicată cu modificările șicompletările ulterioare;
6. Hotărârii Guvernului nr. 884/2004 privind concesionarea unor stații cu destinația de cabinete medicale, cu modificările și completările ulterioare;
7. Art.31 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medicale aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății și familiei nr. 153/2003, cu modificările și completările ulterioare;
8. Ordinul ministrului sănătății nr. 1338/2007 pentru aprobarea Normelor privind structura funcțională a cabinetelor și de medicină dentară, cu modificările ulterioare;