Analizând temeiurile juridice, respectiv:

1. art.15, alin. (2), art.41, art.120 și art. 121 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României , republicată;
2. Art. 3, art. 4 și art. 6 paragraful 1 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasburg la 5 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997;
3. Art.7, alin. (2) din Legea 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare;
4. art. 20 și 28 din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, cu modificările și completările ulterioare;
5. art. 26 alin. (4) , art. 51 alin. (3) și art. 55 alin. (1) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
6. art. 159 -165 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare,
7. Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu precădere art. 11, art. 15,  art. 41 și  anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV și anexa nr. IX,   lit. C, nr. crt. 27; 
8. Hotărârii Guvernului nr. 953/2019 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;
9. art. 45 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare; 
10. art. 26 alin. (6) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare;
11. prevederile art. 155 alin. (1) lit. c) și alin. (4) lit. a) , art 417 și art 552 din OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, modificat;