Impozitele și taxele locale sunt după cum urmează: 

   a) impozitul pe cladiri și taxa pe clădiri;  

   b) impozitul pe teren și taxa pe teren; 

   c) impozitul pe mijloacele de transport; 

   d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; 

   e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; 

   f) impozitul pe spectacole; 

   g) taxele speciale; 

   h) alte taxe locale. 

CAP. I -   IMPOZITUL ȘI TAXA PE CLĂDIRI 

 (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual  impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care prin prezenta hotărâre se prevede altfel.

 (2) Pentru clădirile proprietate publică sau privată  a  statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra clădirii, taxa se datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public. 

(3)Impozitul prevazut la pct.(1) denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la pct.(2) se datorează către bugetul local al comunei în care este amplasată clădirea.

(4) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabilește proporțional cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de zile din luna respectivă.

(41) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporțional cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.

(5)Pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.

(51) În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unității administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situații care determină datorarea taxei pe clădiri, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează taxei pe clădiri se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.

(6) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pen tru spațiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili parțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozituil pentru clădirea respectivă.

Art.1 - Calculul impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale

(1) Pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă aferente, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1 % asupra valorii clădirii.

(2) Valoarea clădirii, exprimată în lei,  se determină prin însumarea valorii clădirii, a clădirilor-anexă, după caz, și a valorii suprafețelor de teren acoperite de aceste clădiri, cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

(3) În situația în care valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, din studiile de piață administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România sunt mai mici decât valorile impozabile determinate conform prevederilor prezentului articol, în vigoare la 31 decembrie 2022, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,1%  asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor prezentului articol, în vigoare la 31 decembrie 2022.

Art.2 Calculul impozitului/taxei pe clădirile nerezidențiale

 (1) Pentru clădirile nerezidențiale și clădirile-anexa aferente, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,5% asupra valorii clădirii. 

 (2) Pentru clădirile utilizate pentru activități din domeniul agricol, impozitul /taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

 (3) Valoarea clădirii , exprimată în lei, se determină prin însumarea valorii clădirii, a clădirii-anexă, după caz, și a valorii suprafețelor de teren acoperite de aceste clădiri, cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

(4) În  cazul în care proprietarul clădirii nu depune raportul de evaluare la organul fiscal competent până la primul termen de plată a impozitului, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art.1, alin.(1), cu condiția ca proprietarul clădirii să fi fost notificat de către organul fiscal competent despre posibilitatea depunerii raportului de evaluare. Notificarea se comunică proprietarului clădirii prin publicarea acesteia în spațiul privat virtual sau prin poștă, în cazul constribuabililor care nu sunt înrolați în spațiul privat virtual. Termenul până la care trebuie comunicată notificarea este 31 octombrie a anului curent pentru impozitul datorat începând cu anul următor. În cazul în care notificarea nu este comunicată până la această dată, impozitul urmează a se calcula prin aplicarea cotei stabilite potrivit alin.(1) asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor art.1

 Art.3 -Calculul impozitului /taxei pe clădirile care cuprind spații cu destinație rezidențială și spații cu destinație nerezidențială

      (1) Pentru clădirile care au în componență atât spații cu destinație rezidențială, cât și spații cu destinație nerezidențială, impozitul/taxa pe clădiri se determină în funcție de destinația suprafețelor cu o pondere mai mare de 50% și se calculează prin aplicarea cotei corespunzătoare destinației majoritare, asupra valorii clădirii.

       (2) În cazul acestor clădiri, contribuabilii au obligația de a declara la organul fiscal local, în vederea stabilirii destinației finale a clădirii, suprafața folosită în scop nerezidențial, însoțită de documentele doveditoare, cu excepția celor aflați în evidența fiscală a unității administrativ-teritoriale. Declararea la organul fiscal local se face în termen de 30 de zile de la data oricăror modificări privind suprafețele nerezidențiale.

       (3) În situația în care contribuabilii nu declară la organul fiscal local suprafața folosită în scop nerezidențial, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei corespunzătoare clădirilor nerezidențiale asupra valorii întregii clădiri aflate în evidențele organului fiscal local.

Art.4 -Reguli privind calculul impozitului/taxei pe clădiri

      (1) Pentru determinarea valorii clădirii și a terenului acoperit de aceasta pentru anul de referință se vor utiliza valorile cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, aferente anului anterior celui de referință.

      (2) În cazul în care studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, valoarea este exprimată în euro/mp, valoarea clădirii se calculează prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate exprimate în metri pătrați, cu valoarea pe metru pătrat cuprinsă în aceste studii. În cazul în care valorile sunt exprimate în euro, se va utiliza cursul de schimb al monedei euro utilizate la data de 31 decembrie a anului anterior celui de referință.

     (3) Suprafața   construită desfășurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol sau la mansardă, exceptând suprafețele podurilor neutilizate ca locuință, ale scărilor și teraselor neacoperite.

     (4) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafața construită desfășurată a clădirii se determină prin înmulțirea suprafeței utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,4.

     (5) În situația în care Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România nu conțin informații despre clădirile sau terenurile acoperite de aceste clădiri de pe raza unei unități administrativ-teritoriale, se vor aplica următoarele reguli:

      a)în cazul unei clădiri rezidențiale, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,1% asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor art. 457 din Codul fiscal, in vigoare la data de 31 decembrie 2022.   

      b) in cazul unei clădiri nerezidențiale, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,5% asupra ultimei valori inregistrate in baza de date a organului fiscal, la data de 31 decembrie 2022.

     (6) Organele fiscale locale vor efectua reincadrarea clădirilor care cuprind atât suprafețe rezidențiale, cât și suprafețe nerezidențiale, în categoria clădirilor rezidențiale sau nerezidențiale, în baza informațiilor pe care le dețin și a situației existente la 31 decembrie a anului anterior celui de referință.

    (7) Organele fiscale locale întocmesc și transmit contribuabililor comunicări referitoare la valoarea clădirilor și a terenurilor acoperite de acestea, precum și impozitul aferent acestora, calculate in baza valorilor cuprinse in Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

      (8) În situația în care contribuabilii nu răspund organului fiscal local în termen de 30 de zile de la primirea comunicării, se consideră acceptare tacită a datelor înscrise în comunicare.

     (9) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepția la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acțiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de intervenție la structura de rezistență a clădirii, pentru asigurarea cerinței fundamentale de rezistență mecanică și stabilitate, prin acțiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum și, după caz, alte lucrări de intervenție pentru menținerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor, conform legii, vizând, în principal, creșterea performanței energetice și a calității arhitectural-ambientale și funcționale a clădirii. Anul terminării se actualizează în condițiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii crește cu cel puțin 50% față de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.

Art.5 - Declararea, dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor

       (1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

     (2) Orice persoană care dobândește, construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune  o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.

        (3) Pentru clădirile nou construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează :

        a. pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului verbal  de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor ;

         b. pentru clădirile executate  integral  la termenul prevăzut în autorizația de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului verbal de recepție în termenul prevăzut de lege ;

         c. pentru clădirile ale căror lucrări de construcție nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității autorizației în condițiile legii, la data expirării acestui  termen și numai pentru suprafața construită desfașurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speță pereți și acoperiș. Procesul verbal de recepție se întocmește la data expirării termenului prevăzut în autorizația de construire consemnându-se stadiul lucrărilor, precum și suprafața construită desfașurată în raport cu care se stabilește impozitul pe clădiri.

       (4) Declararea clădirilor în vederea impunerii și înscrierea acestora în evidențele autorităților administrației publice locale reprezintă o obligație legală a contribuabilului  care deține în proprietate aceste imobile, chiar dacă  ele au fost executate fără autorizație de construire.

       (5) În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deține dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.

       (6) În cazul extinderii, îmbunătățirii, desființării parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente cu destinație nerezidențială, care determină creșterea sau diminuarea valorii impozabile a clădirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data modificării respective, și datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiții începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.   

      (7) În cazul desființării unei clădiri, proprietarul are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data demolării sau distrugerii și încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, inclusiv în cazul clădirilor pentru care nu s-a eliberat autorizație de desființare.

     (8) În cazul clădirilor la care se constată diferențe între suprafețele înscrise în actele de proprietate și situația reală rezultată din măsurătorile executate în condițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafețele care corespund situației reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în evidențele fiscale, în registrul agricol, precum și în cartea funciară, iar impozitul se calculează conform noii situații începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se înregistrează lucrarea de cadastru la oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, ca anexă la declarația fiscală.

      (9) În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli :

       a. impozitul pe clădiri se datorează de locatar, începand cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost încheiat contractul ;

       b. în cazul încetării contractului de leasing, impozitul pe clădiri se datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing ;

       c. atât locatorul cât și locatarul au obligația depunerii declarației fiscale la organul fiscal în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de  zile de la data finalizării contractului de leasing sau a procesului – verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoțită de o copie a acestor documente ;

       (10) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unui contract de concesiune, închiriere, administrare ori folosință care se referă la perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația depunerii unei declarații la organul fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului.

       (11) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare ori folosință care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația să depună o declarație la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractelor, la care anexează o situație centralizatoare a acestor contracte.

       (12) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, in temeiul unui contract de concesiune, închiriere, administrare ori folosință care se referă la perioade mai mari de un an, titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația depunerii unei declarații la organul fiscal local în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a contractului și datorează taxa pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

       (13) În cazul unei situații care determină modificarea taxei pe clădiri datorate, persoana care datorează taxa pe clădiri are obligația să depună o declaratie la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situația respectivă.

       (14) Declararea clădirilor în scop fiscal nu este condiționată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru și publicitate imobiliară.

        (15) Depunerea declarațiilor fiscale reprezintă o obligație și în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau taxa pe clădiri.

       (16) Persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2022 au în proprietate clădiri cu destinație mixtă au obligația să depună o declarație pe propria răspundere, până la data de 15 martie 2023 inclusiv, privind suprafața folosită în scop nerezidențial.

      Art.6 – Plata impozitului/taxei

(1) Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.

 (2) Pentru plata cu anticipație a impozitului/taxei pe clădiri, datorat/e pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de 10% .   

 (3) Impozitul anual pe clădiri, datorat bugetului local de către contribuabil, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată  respectiv 31 martie. 

(4) În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza localității, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

(5) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, care se referă la o perioadă mai mare de un an, taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.

 (6) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, care se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se plătește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de folosință.

 (7) În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridica de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință colectează taxa pe clădiri de la concesionări, locatari, titularii dreptului de administrare sauă fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

Art.7 –  Scutiri

(1) - Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii sunt, după cum urmează:

a) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții  publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice, altele dacât cele desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public;

b) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date in administrare ori în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de  stat , utilizate pentru activitatea proprie a acestora ;

c) clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute oficial, asociatiilor religioase și componentelor locale ale acestora, precum și casele parohiale, cu excepția încăperilor  care  sunt folosite  pentru activități economice;

 d) clădirile utilizate de  unitățile și  instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe, astfel cum sunt definite și functionează potrivit Legii nr.263/2007;  

 e) clădirile unităților sanitare publice, cu excepțtia încăperilor care sunt folosite pentru activități economice, precum și pentru clădirile în care funcționează cabinet de medicină de familie, potrivit legii, cu excepția încăperilor folosite pentru altă activitate decât cea de medicină de familie.

  f) clădirile care sunt afectate activităților hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătățiri funciare și de intervenții la apărarea împotriva inundațiilor, precum și clădirile din porturi și cele afectate canalelor navigabile și stațiilor de pompare aferente canalelor, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice; 

  g) clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje și tuneluri și care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcții, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru alte activități economice; 

  h) clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadnițe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri și/sau pătule pentru depozitarea și conservarea cerealelor, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru alte activități economice;

 i) clădirile aflate în domeniul public al statului și în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice; 

  î) clădirile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război și a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

  j) clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de titularul dreptului de proprietate, care are fațada stradală și/sau principală, renovată sau reabilitată, conform prevederilor Legii nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice;

 k) clădirile care potrivit legii sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, altele decât cele prevăzute la lit.”h”;

 l) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților legali pe perioada în care au in îngrijire, supravegere și întreținere persoane cu handicap grav și persoane încadrate în gradul I de invaliditate;  

 m) Clădirile afectate de calamități naturale pentru o perioadă de până la 5 ani, începând cu 1 ianuarie a anului în care s-a produs evenimentul.

 n) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea presoanelor prevăzute la art.1 si 5 din Decretul Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor perscutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri;

 o) clădirea folosită ca domiciliu  aflată în proprietatea sau coproprietatea presoanelor prevăzute la art.1 din OUG nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive entice. Scutirea ramane valabila si in cazul transferului proprietatii prin mostenire catre copiii acestora, indiferent unde acestia domiciliaza;

 p) clădirea folosită ca domiciliu aflata in proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevazute la art. 2 lit. c)-f) si j) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoasterea meritelor personalului participant la actiuni militare, misiuni si operatii pe teritoriul sau in afara teritoriului statului roman si acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat.

 r) clădirile noi sau reabilitate, cu destinația de locuință, pentru care proprietarii execută pe cheltuiala proprie lucrări pentru creșterea performanței energetice, pentru instalarea de sisteme de producere a energiei electrice din surse fotovoltaice sau pentru sisteme ecologice certificate de colectare și tratare a apelor uzate rezultate din consumul propriu;

 (2) – Scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe clădiri se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal, persoanelor care dețin documete justificative emise până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior și care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităților publice locale până la data de 31 martie inclusiv.

 (3) - Scutirea de la plata impozitului/taxei pe clădiri stabilită conform alin.1 lit.”l” se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care persoana depune documente justificative. În cazul persoanelor care dețin un certificat de handicap revizuibil, se acordă începând cu data emiterii noului certificat de handicap, cu condiția ca acesta să aibă continuitate și să fie depus la organul fiscal local în termen de 45 de zile.

CAP. II -   IMPOZITUL ȘI TAXA PE TEREN

 Art.1 -  Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile când prezenta hotărâre prevede altfel.

(2) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare ori în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe teren, care se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra terenului, taxa se datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public

(3) Impozitul prevăzut la alin.(1) denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe teren prevazută la alin.(2) se datorează către bugetul local al comunei în care este amplasat terenul.

(4) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabilește proporțional cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de zile din luna respectivă.

(5) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează proporțional cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.

(6) Pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe teren.

(7)  În cazul în care pentru o suprafață de teren proprietate publică sau privată a statului ori a unității administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situații care determină datorarea taxei pe teren, diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.

(8) În cazul terenului care este deținut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

       Art.2 – Calculul impozitului/taxei pe teren

(1)      Impozitul/taxa  pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului.

      (2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții,  impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, din care se scad suprafețele de teren acoperite de clădiri, cu suma corespunzătoare prevazută  în următorul tabel :

IMPOZITUL PE TERENURILE SITUATE ÎN INTRAVILAN

** TERENURI CU CONSTRUCȚII **                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   - lei / ha -

(3) În cazul impozitului pe teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință  decât cea de terenuri cu construcții, impozitul/taxa pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare cu suma corespunzătoare din tabelul de mai jos, iar acest rezultat de înmulțește cu coeficientul de corecție.

(4)      Ca excepție de la prevederile alin.(2) si (3), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat in registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul/taxa pe teren se calculează conform  alin. (5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții :

a.      au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultura;

b.      au înregistrate în evidența contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri și cheltuieli din desfățurarea obiectului de activitate prevăzut la lit.a).

(5)       În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren  se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată  în hectare, din care se scad suprafețele de teren acoperite de clădiri, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare cu suma corespunzătoare categoriei de folosință prevăzută în tabelul următor și cu coeficientul de corecție corespunzător zonei și rangului localității:

IMPOZITUL PE TERENURILE SITUATE ÎN EXTRAVILAN

(6)      Pentru aplicarea dispozițiilor alin.(5) coeficientul de corecție corespunzător zonei și rangului localității este prevăzut în tabelul următor:

(7)      În cazul terenurilor aparținând cultelor religioase recunoscute oficial în România și asociațiilor religioase precum și componentelor locale ale acestora, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru  activități economice, valoarea impozabilă se stabilește prin asimilare cu terenurile neproductive.

(8)      Pentru aplicarea dispozițiilor alin.(7), coeficientul de corecție corespunzător zonei și rangului localității este prevăzut în tabelul următor:

(9)      Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile  titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face numai pe bază de documente, anexate la declarația facută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei. 

Art. 3  Declararea și datorarea impozitului/taxei pe teren

 (1) Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

 (2)  În cazul dobândirii unui  teren în cursul unui an, proprietarul acestuia are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află terenul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, și datorează impozit pe teren începănd cu data  de 1 a anului următor. 

 (3) În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui teren este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul este datorat de persoana care deține dreptul de proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie a anului fisccal anterior anului în care se instrăinează ;

 (4) În cazul modificării categoriei de folosință a terenului, proprietarul acestuia are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află terenul, în termen de 30 de zile de la data modificării folosinței, și datorează impozitul pe teren conform  noii situații începând cu 1 ianuarie a  anului următor.

 (5) În cazul terenurilor la care se constată diferențe între suprafețele înscrise în actele de proprietate și situația reală rezultată din măsurătorile executate în condițiile Legii nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafețele care corespund situației reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în evidențele fiscale, în registrul agricol, precum și în cartea funciară, iar impozitul se calculează conform noii situații începând  cu data de 1 ianuarie a  anului următor celui în care se înregistrează la organul fiscal lucrarea respectivă, ca anexă la declarația fiscală.

  (6) În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli :

        a. impozitul pe teren se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost încheiat contractul ;

        b. în cazul în care contractul  de leasing financiar înceteaza altfel decât prin ajungerea la scadență, impozitul pe teren se datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care terenul a fost predat locatorului prin încheierea procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing ;

        c. atât locatorul cât și locatarul au obligația depunerii declarației fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de competență se află terenul, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing, însoțită de o copie a acestor documente;

  (7)  În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unui contract de concesiune, închiriere, administrare ori folosință care se referă la perioade mai mari de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația depunerii unei declarații la organul fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului, la care anexează o situație centralizatoare a acestor contracte.

  (8) În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare ori folosință care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația să depună o declarație la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractelor, la care anexează o situație centralizatoare a acestor contracte.

   (9) În cazul unei situații care determină modificarea taxei pe teren datorate, persoana care datorează taxa pe teren are obligația de a depune o declarație la organul fiscal local în a cărui rază de competență se află terenul, până la data de de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat  situația respectivă.

    (10) Declarația terenurilor în scop fiscal nu este condiționată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de cadastru și publicitate imobiliară.

     (11) Depunerea declarațiilor fiscale reprezintă o obligație și în cazul persoanelor care beneficază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren.

         Art.4 – Plata impozitului și a taxei pe teren

 (1) Impozitul pe teren se plătește anual, in două rate egale, până la 31 martie și 30 septembrie inclusiv.

 (2) Pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an  de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului 2025, se acordă o bonificație de 10 %. 

 (3) Impozitul pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.

 (4) În  cazul în care contribuabilul  deține în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale, prevederile alin.(2) si (3) se referă la impozitul de teren cumulat.

 (5) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință, care se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se platește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de folosință.

 (6) În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință colectează taxa pe teren de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință și o varsă lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

       Art. 5 – Impozitul/taxa  pe teren nu se datorează pentru :

(1) terenurile aflate îin proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice sau agrement ;

(2) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiritate, date în administrare ori în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora ;

(3) terenurile  aparținând cimitirelor și crematoriilor ;

(4) terenurile utilizate de unitățile  și instituțiile de  învăământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activiățti economice care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau studenți și cazarea acestora ;

(5) terenurile unităților sanitare publice, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice ;

(6)terenurile folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidromeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței  solului ;

(7) terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru  perioada cât durează ameliorarea acestuia ;

(8) terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură și silvicultură ;

(9)terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război și a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război ;

(10) terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților legali pe perioada în care au in îngrijire, supraveghere și întreținere persoane cu handicap grav sau accentuat și persoane încadrate în gradul I de invaliditate ;

(11) terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și asociațiilor religioase, precum și componentelor locale ale acestora, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activitțăi economice ;

(12) terenurile instituțiilor sau unităților care funcționează sub coordonarea Ministerului  Educației și Cercetării Științifice sau Ministerulului Tineretului și Sportului, cu excepția terenurilor care sunt folosite pentru activități economice ;

(13) Terenurile aferente clădirii de domiciliu aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art.1 si 5 din Decretul Lege nr. 118/1990 republicată cu modificările și completările ulterioare privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri;

(14) Suprafața construită a terenurilor aferente clădirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de titularul dreptului de proprietate, care are fațada stradală și/sau principală, renovată sau reabilitată, cf. prevederilor Legii nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu excepția terenurilor care sunt folosite pentru activități economice;

(15) suprafețele de fond forestier, altele decât cele proprietate publică, pentru care nu se reglementează procesul de producție lemnoasă, cele certificate, precum și cele cu arborete cu vârsta de până la 20  de ani .

Art.6 (1)   - Scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe teren se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal, persoanelor care dețin documete justificative emise până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior și care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităților publice locale până la data de 31 martie inclusiv.

 (2) Scutirea de la plata impozitului/taxei pe teren stabilită conform alin.5 pct.”10” se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care persoana depune documente justificative.

 (3) Scutirea se acordă integral pentru terenurile aflate în proprietatea persoanelor menționate la art.(5) pct.13 deținute în comun cu soțul sau soția.  În situația în care o cotă parte din teren aparține unor terți, scutirea nu se acordă pentru cota parte deținută de acești terți. 

 (4) Scutirea se acordă integral pentru terenurile aflate în proprietatea persoanelor menționate la art.(5) pct.9 deținute în comun cu soțul sau soția.  În situația în care o cotă parte din teren aparține unor terți, scutirea nu se acordă pentru cota parte deținută de acețti terți.

CAP. III-   IMPOZITUL PE  MIJLOACELE DE TRANSPORT

         Art.1 – Reguli generale 

 (1) Orice persoană care are în prorietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care prin prezenta hotărâre se prevede altfel.

 (2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat in România.

 (3) Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

 (4) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intreaga durată a acestuia , impozitul asupra mijlocului de transport se datorează de locatar.

         Art.2 – Calculul impozitului

 (1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează in funcție de mijlocul de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.

 (2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

   (3) În cazul unui ataș, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru motocicletele respective.

   (4) În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută  în următorul tabel :

(5)      În cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal  cu suma corespunzătoare prevăzută  în următorul tabel :

   (6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule prevazută la alin. (5), impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

(7) În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor :

(8)  În înțelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabilește prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziție sau alt document similar.

         Art. 3 – Declararea și datorarea impozitului pe mijloacele de transport

(1) Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

(2) În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport.

(3) În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România, proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în România."

(4) În cazul radierii din circulație a unui mijloc de transport, proprietarul are obligația să depună o declarație la organul fiscal în a cărui rază teritorială  de competență își are domiciliul/sediul/punctul de lucru  după caz, în termen de 30 de zile de la data radierii, și încetează să datoreze impozitul cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(5) În cazul oricărei situații care conduce la modificarea impozitului pe mijloacele de transport, inclusiv schimbarea domiciliului, sediului sau punctului de lucru, contribuabilul are obligația depunerii declarației fiscale cu privire la mijlocul de transport la organul fiscal local pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile, inclusiv, de la modificarea survenită, și datorează impozitul pe mijloacele de transport stabilit în noile condiții începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(6)  În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intreaga durată a acestuia se aplica următoarele reguli:

      a. impozitul pe mijloacele de transport se datorează de locatar începând cu data de 1 ianuarie a anului următor încheierii contractului de leasing financiar, până la sfarșitul anului în cursul căruia încetează contractul de leasing financiar;

      b. Locatarul are obligația depunerii declarației fiscale la organul fiscal  local în a cărei rază teritorială își  înregistrează mijlocul de transport, în termen de 30 de zile de la data procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatarului, însoțită de o copie a acestor documente;

      c. la încetarea contractului de leasing, atât locatarul cât și locatorul au obligația depunerii declarației fiscale la consiliul local competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului însoțită de o copie a acestor documente.

(7) Actul de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport se poate încheia și în formă electronică și semna cu semnătura electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, cu completările ulterioare, între persoane care au domiciliul fiscal în România și se comunică electronic organului fiscal local de la domiciliul persoanei care înstrăinează, organului fiscal local de la domiciliul persoanei care dobândește și organului competent privind radierea/înregistrarea/înmatricularea mijlocului de transport, în scopul radierii/înregistrării/înmatriculării, de către persoana care înstrăinează, de către persoana care dobândește sau de către persoana împuternicită, după caz.

(8) Organul fiscal local de la domiciliul persoanei care înstrăinează mijlocul de transport transmite electronic persoanei care înstrăinează și persoanei care dobândește sau, după caz, persoanei împuternicite, respectiv organului fiscal local de la domiciliul dobânditorului, exemplarul actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport încheiat în formă electronică, completat și semnat cu semnatură electronică, conform prevederilor legale în vigoare. În situația în care organul fiscal local nu deține semnătură electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001, republicată, cu completările ulterioare, documentul completat se transmite sub formă scanată, în fișier format pdf, cu mențiunea letrică «Conform cu originalul».

(9) Organul fiscal local de la domiciliul persoanei care dobândește mijlocul de transport completează exemplarul actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport încheiat în formă electronică, conform prevederilor în vigoare, pe care îl transmite electronic persoanelor prevăzute la alin. (9), semnat cu semnatură electronică.

   În situația în care organul fiscal local nu deține semnătură electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001, republicată, cu completările ulterioare, documentul completat se transmite sub formă scanată, în fișier format pdf, cu mențiunea letrică «Conform cu originalul».

(10) Persoana care dobândește/înstrăinează mijlocul de transport sau persoana împuternicită, după caz, transmite electronic un exemplar completat conform alin. (8) și (9) organului competent privind înmatricularea/înregistrarea/ radierea mijloacelor de transport. Orice alte documente necesare și obligatorii, cu excepția actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport întocmit în formă electronică și semnat cu semnătură electronică, se pot depune pe suport hârtie sau electronic conform procedurilor stabilite de organul competent.

(11) Actul de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport întocmit, în format electronic, potrivit alin. (9) se utilizează de către:

a)      persoana care înstrăineazâ;

b)       persoana care dobândește;

c)      organele fiscale locale competente;

d)      organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/ radierea mijloacelor de transport.

(12) Orice alte acte, cu excepția actului de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport întocmit în formă electronică și semnat cu semnătură electronică, solicitate de organele fiscale locale pentru scoaterea din evidența fiscală a bunului, respectiv înregistrarea fiscală a acestuia, se pot depune și electronic la acestea, sub formă scanată, în fișier format pdf, cu mențiunea letrică «Conform cu originalul» însușită de către vânzător sau de cumpărător și semnate cu semnătura electronică de către contribuabilul care declară.

(13) Actul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport, întocmit în forma prevazută la alin. (7), încheiat între persoane cu domiciliul fiscal în România și persoane care nu au domiciliul fiscal în Romînia, se comunică electronic de către persoana care l-a înstrăinat către autoritățile implicate în procedura de scoatere din evidența fiscală a bunului. Prevederile alin. (8) si (9) se aplică în mod corespunzător.

(14) În cazul unei hotărâri judecătorești care consfințește faptul că o persoană a pierdut dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport, aceasta se poate depune la organul fiscal local în formă electronică sub formă scanată, în fișier format pdf, cu mențiunea letrică «Conform cu originalul» și semnată electronic în conformitate cu alin. (9) de către contribuabil."

        Art.4 – Plata impozitului

 (1) Impozitul pe mijloacele de  transport se plătește anual, în două rate egale, până la 31 martie și 30 septembrie inclusiv.

 (2) Pentru plata cu anticipație a impozitului pe mijlocul de transport, datorat  pentru întregul an de către contribuabili,  până la data de 31 martie 2025, se acordă o bonificație de 10 %.

 (3) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiași  buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată, respectiv 31 martie 2025.  În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat acestui buget local, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat al acestora.

         Art. 5 – Scutiri

  ( 1 ) Nu se datorează  impozit pe mijloacele de transport pentru :

    a. mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

    b. mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, aflate în proprietatea sau coproprietatea reprezentaților legali în perioada în care au în îngrijire, supraveghere și întreținere persoane cu handicap grav sau accentuat și persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

    c. mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevazute la art. 1 si art. 5 alin. (1)-(8) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului; scutirea rămâne valabilă și în cazul transferului mijlocului de transport prin moștenire către copiii acestora

      d. mijloacele de transport ale instituțiilor publice;

      e. mijloacele de transport folosite exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral;

      f. mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenții  în situații de urgență;

      g. autovehiculele acționate electric;

      h. autovehiculele second-hand înregistrate ca stoc de marfă și care nu sunt utilizate în folosul propriu al operatorului economic, comerciant auto sau societate de leasing;

(2) - Scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe mijloacele de transport se aplică începand cu data de 1 ianuarie a anului fiscal, persoanelor care dețin documete justificative emise până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior și care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităților publice locale până la data de 31 martie inclusiv.

(3) Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport stabilită conform alin.(2) lit. »b » se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative.

      Art.6 – Taxe pentru înregistrarea vehiculelor pentru care nu există obligația înmatriculării

(1)      Taxa de înregistrare a vehiculelor pentru care nu există obligația înmatriculării, fundamentată pe acoperirea cheltuielilor acazionate în acest sens,  se stabilește diverențiat în funcție de tipul vehiculelor, după cum urmează :

1.1.      Căruțe, motoscutere, mopede – 10 lei

1.2.      Vehicule grele- utilaje agricole –30 lei

1.3.      Vehicule grele- wolla, buldoexcavator, macarale, etc – 100 lei

(2)   Taxa de eliberare plăcuțe cu număr pentru vehiculele  pentru care nu există obligația înmatriculării, , fundamentată pe acoperirea cheltuielilor acazionate în acest sens :

1.1.      Căruțe, motoscutere, mopede – 15 lei

1.2.      Vehicule grele- utilaje agricole – 50 lei

1.3.      Vehicule grele- wolla, buldoexcavator, macarale, etc –100 lei

                    CAP. IV – TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ȘI  AUTORIZAȚIILOR

Art.1 – Reguli generale

      (1) Orice persoană care trebuie să obțină un certificat, aviz sau alta autorizație trebuie să plătească taxa menționată în prezenta hotărâre la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară.

Art.2 – Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize si autorizații

        (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în mediul rural pentru anul 2025, este prevazută în tabelul următor:

(2)  Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau autorizației inițiale.

(3) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și amenajarea teritoriului, de către primar sau de către structurile de specialitate din cadrul Consiliului județean se stabilește la suma de 22 lei.

 (4)  Taxa pentru eliberarea  unei autorizații de construire pentru o clădire rezidențială sau clădire-anexă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții.

 (5) Taxa pentru eliberarea autorizației de construire pentru alte construcții decât cele menționate la alin.(4) este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție, inclusiv valoarea instalațiilor aferente.

 (6) Pentru taxele prevăzute la alin.(5) si (6) stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcție se aplică următoarele reguli:

     a. taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită autorizația și se plătește înainte de emiterea acesteia;"

      b. pentru taxa prevazută la alin.(5), valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art.1 alin.(8) din prezenta hotărâre;

      c. în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;

      d. până în cea de-a 15-a  zi, inclusiv,  de la data la care se depune situația finală privind valoarea lucrărilor de construcții, compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție;

      e. până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorității publice locale a comunicat valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice diferență de taxă datorată de persoana care a primit  autorizația de construire sau orice diferență de taxă care trebuie rambursată de autoritatea administrației publice locale;

 (7) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizații de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau autorizației inițiale.

 (8) Taxa pentru eliberarea autorizației de desființare, totală sau parțială, a unei construcții este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcției stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri, aferentă părții desființate.

 (9) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări  necesare lucrărilor de cercetare și prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice și a studiilor privind ridicările topografice, sondele de gaze, petrol și alte excavări se datorează de către titularul drepturilor de prospecțiune și de explorare și se calculează prin înmulțirea numărului de metri pătrați de teren ce vor fi efectiv afectați la suprafața solului de foraje și excavări cu o valoare  de 11 lei pentru fiecare mp. afectat.

 (10) În termen de 30 de zile de la finalizarea fazelor de cercetare și prospectare, contribuabilii au obligația să declare suprafața efectiv afectată de foraje și excavări, iar în cazul în care aceasta diferă față de cea pentru care a fost emisă anterior autorizația, taxa aferentă se regularizează astfel încât să reflecte suprafața efectiv afectată.

 (11) Taxa pentru eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier în vederea realizării unei construcții, care nu sunt incluse în altă autorizație de construire, este egală cu 3 % din valoarea autorizată a lucrărilor de  organizare de șantier.

 (12) Taxa pentru pentru autorizarea amplasării de chioșcuri, containere, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și a panouri de afișaj, a firmelor și reclamelor situate pe căile și în spațiile publice este de  10 lei  pentru fiecare  metru pătrat de suprafața ocupată de construcție.

 (13) Taxa pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu este de 18 lei  pentru fiecare racord.

  (14) Taxă pentru eliberare aviz domeniu public  este de 20 lei.

  (15) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresa este de  11 lei.                    

       Art.3 – Taxa pentru eliberarea autorizațiilor pentru desfășurarea unor activități

 (1) Taxa pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare, pentru anul 2025 se stabilește la suma de 28 lei.

 (2) Taxa pentru eliberarea atestatului de producător, respectiv pentru eliberarea carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol, se stabilește la suma de  108 lei. 

 (3) Persoanele  a căror activitate se încadreaza în grupele 561-Restaurante, 563-Baruri si alte activități de servire a băuturilor si 932- Alte activități recreative și distractive potrivit Clasificării activităților din economia națională-CAEN, actualizată prin Ordinul I.N.S. nr.337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională-CAEN, datorează bugetului local al comunei în a cărui rază administrativ-teritorială se desfășoară activitatea,  taxa pentru eliberarea/vizarea anuală  a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, în funcție de suprafața aferentă activităților respective, în sumă de :

        a. 5334 lei pentru o suprafață de până la 500 mp, inclusiv.

        b. 10.669 ei pentru o suprafață mai mare de 500 mp.

(4) Autorizația privind desfășurarea activității de alimentație publică, în cazul în care comerciantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competență se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.

Art. 4 - SCUTIRI

      (1) Sunt scutite de taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor următoarele :

       a. certificatele, avizele și autorizațiile ai căror beneficiari sunt veterani de război, văduve de război sau văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război ;

       b. certificatele, avizele și autorizațiile pentru lăcașuri de cult sau construcții- anexă;

       c. certificatele, avizele și autorizațiile pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public;

      d. certificatele, avizele și autorizațiile pentru lucrările de interes public județean sau local;

      e. certificatele, avizele și autorizațiile, dacă beneficiarul construcției este o instituție publică;

      f. autorizațiile de construire pentru autostrăzile și căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii ;

      g. certificat de urbanism sau autorizație de construire, în cazul unei calamități naturale.

      h. certificatele, avizele și autorizațiile ai căror beneficiari sunt persoanele prevăzute la art.1 si 5 al Decretului Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 pÂn la 6.03.1045 din motive etnice.

CAP. V-  TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ȘI PUBLICITATE

Art.1 - (1) Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevazută în prezentul articol cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloace de informare în masă scrise și audiovizuale.

         (2)Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia persoană prestează serviciile de reclamă și publicitate.       

         (3) Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate.

          (4) Cota taxei se stabilește la 3%.

          (5) Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate prevazută la alin. (1) se declară și se plătește de către prestatorul serviciului de reclamă și publicitate la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă și publicitate.

 Art.2 – Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate

        (1) Orice persoană care utilizează un panou, un afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și publicitate, datorează plata taxei anuale către bugetul local al comunei în raza căreia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă.

        (2) Valoarea taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se calculează anual prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau fracțiuni de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru reclamă și publicitate cu suma stabilită,  astfel :

      a. în cazul unui afișaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de 43 lei;

      b. în cazul oricărui alt panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate, suma este de 32 lei.

      (3) taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracțiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afișează în scop de reclamă și publictate.

         (4) Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate se plătește anual, în două rate egale, până la 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate, datorată aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 60 de lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată, respectiv 31 martie.

         (5) Persoanele care datorează taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate sunt obligate să depună o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data amplasării structurii de afișaj.

 Art. 3 - Scutiri

         (1) Taxa pentru serviciile de reclamă  și publicitate și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate nu se aplică pentru:

       a. instituțiile publice, cu excepția cazului când acestea fac reclamă unor activități economice;

       b. panourile sau alte mijloace de reclamă și publicitate amplasate în interiorul clădirilor ;

       c. panourile de identificare a instalațiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulație, precum și alte informații de utilitate publică și educaționale ;

       d. afișajul efectuat prin mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcția lor, realizării de reclamă și publicitate ;

       e. persoanele care închiriază panoul, afișajul sau structura de afișaj unei alte persoane, taxa fiind platită de această ultimă persoană.

CAP. VI- IMPOZITUL PE SPECTACOLE

Art.1 – Reguli generale

        (1) Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate distractivă în România, are obligația de a plăti un impozit, în conformitate cu prevederile prezentului articol.

       (2) Impozitul pe spectacole se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiția sportivă sau altă activitate distractivă.

Art.2 – Calculul impozitului

       (1) Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra sumei încasate din vânzarea biletelor de intrare și abonamentelor.

       (2) Cota de impozit se determină după cum urmează:

    a) în cazul unui spectacol de teatru, balet, operă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film, un spectacol de circ sau orice competiție sportiva, cota de impozit este egală cu 2 %.

     b) în cazul oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate la litera a) cota de impozit este egală cu 5 %.

        (3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole au următoarele obligații :

      a. a înregistra biletele de intrare și/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale care îsi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul ;

      b. a anunța tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum și în orice alt loc în care se vând bilete de intrare și/sau abonamente ;

      c. a preciza tarifele pe biletele de intrare și/sau abonamente și de a nu încasa sume care depășesc tarifele precizate pe biletele de intrare și/sau  abonamente ;

      d. a emite un bilet de intrare și/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori ;

      e. a  asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorității administrației publice locale, documentele justificative privind calculul și plata impozitului pe spectacole ;

       f. a se conforma oricăror altor cerințe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidența și inventarul biletelor de intrare și a abonamentelor, prevăzute de lege.

 Art. 3  -  Scutiri

        (1) Impozitul pe spectacole nu de datorează pentru spectacolele organizate în scop umanitar.

 Art.4 – Plata impozitului

        (1) Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data de 10, inclusiv, a lunii următore celei în care a avut loc spectacolul.

        (2) Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligația de a depune o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole.

        (3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declarației și plata la timp a impozitului.                             

                                              CAP. VII-   TAXE SPECIALE

         Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliul local instituie următoarele taxe speciale:

1.      pentru desfășurarea activității serviciului public de pompieri pentru  anul 2025  se stabilește  o taxă de 23 lei /an/ gospodărie.

CAP. VIII -  ALTE  TAXE LOCALE      

    (1) Consiliul local instituie taxa zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor publice pentru anul 2025, în sumă de 24 lei/zi .

    (2) Taxe  extrajudiciare de timbru:

a) Taxa pentru eliberare copii heliografice de pe planuri cadastrale sau alte asemenea planuri este de 46 ei.

b) Taxa pentru avizarea planurilor cadastrale este de 13 lei.

c) Eliberare xerocopii documente solicitate în baza Legii 544/2001 – 1 leu/pagină ;

                                              CAP. IX   -SANCȚIUNI

 Art.1 – Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni :

        a) depunerea peste termen a declarațiilor de impunere prevăzute la Cap.I art.3 alin.(2), (6), (7), (9) lit.”c”, (11), (12), Cap II art.3 alin.(2), (4), (6) lit.”c”, (8), (9),, Cap.III art.3 alin.(2), (4), (5), (6), lit.”b” si “c”, Cap. IV art.2 alin.(6) lit.”c”, (10), Cap.V art.2 alin.(5), Cap.VI art.4 alin.(2) se sancționează cu amendă în sumă de 70 lei pentru persoanele fizice și 400 lei pentru persoanele juridice.

        b)nedepunerea declaratiilor de impunere prevăzute la Cap.I art.3 alin.(2), (6), (7), (9) lit.”c”, (11), (12), Cap II art.3 alin.(2), (4), (6) lit.”c”, (8), (9),, Cap.III art.3 alin(2), (4), (5), (6), lit.”b” si  “c”, Cap. IV art.2 alin.(6) lit.”c”, (10), Cap.V art.2 alin.(5), Cap.VI art.4 alin.(2), se sancționează cu amendă în sumă de 280 lei pentru persoanele fizice și 1000 lei pentru persoanele juridice.

        c) încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidența și gestionarea abonamentelor și a biletelor de intrare la  spectacol  se sancționează cu o amendă în  sumă de 325 lei pentru persoanele fizice și 1300  lei pentru persoanele juridice;

       d) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către primari și persoane împutenicite  din cadrul autorității administrației publice locale.