ORGANIZAREA PROTECTIEI CIVILE

LA NIVELUL UAT COMUNA PLUGARI,JUDETUL IASI

Scurt istoric al protecţiei civile

În România, protecţia civilă a luat fiinţă prin Decretul Regal din 28 februarie 1933 sub denumirea de “Apărare pasivă”, având ca scop “să limiteze bombardamentele aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului, prin protecţia directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene”.

Apărarea pasivă în România, realizează un plan superior de activitate în anul 1939 când este promulgată “Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului”. În baza acestei legi şi a altor decrete ale Guvernului, apărarea pasivă şi-a făcut prezenţa în timpul celui de-al doilea război mondial, atât pentru alarmarea populaţiei despre pericolele aeriene cât şi pentru intervenţia de salvare a oamenilor surprinşi sub dărâmături, ca urmare a bombardamentelor aeriene.

Apărarea pasivă cunoaşte o dezvoltare după anul 1952 când se infiinţează “Apărarea Locală Antiaeriană” şi care în anul 1978, în baza “Legii privind apărarea civilă în România” devine “Apărarea Civilă”. Sunt emise în această perioadă decrete Guvernamentale privind:

- protecţia şi intervenţia formaţiunilor de apărare civilă în cazul atacurilor aeriene;

- protecţia şi intervenţia formaţiunilor de apărare civilă în caz de dezastre;

- asigurarea intervenţiei în caz de accident nuclear;

- se întocmesc planuri de protecţie şi intervenţie în cazul atacurilor aeriene şi dezastrelor.

  Legea privind apărarea civilă din România din anul 1978, a scos în evidenţă pentru prima dată rolul şi locul apărării civile în cadrul sistemului naţional de apărare a ţării.

Se stabileşte astfel că apărarea civilă este parte componentă a sistemului naţional de apărare şi trebuie să asigure pregătirea populaţiei, teritoriului şi economiei pentru protecţia cetăţenilor şi bunurilor materiale de orice natură, în timp de război sau în alte situaţii speciale.

Conform acestei legi se stabilesc măsurile apărării civile, se constituie state majore şi comisii de specialitate, precum şi formaţiuni de protecţie civilă. Sunt stabilite formele şi metodele de pregătire a populaţiei şi formaţiunilor de protecţie civilă prin: convocări, antrenamente, şedinţe practice şi în final prin exerciţii şi aplicaţii cu agenţii economici, oraşe, judeţe, grupuri de judeţe.

Revoluţia din decembrie 1989, a creat condiţii noi perfecţionării activităţii de apărare civilă şi în 1996, Parlamentul României adoptă “Legea protecţiei civile”.

Prin această lege se schimbă din denumirea de apărare civilă în protecţia civilă şi se fac precizări privind atribuţiile protecţiei civile şi ansamblurile măsurilor în caz de război sau dezastre.

Schimbările politice, economice şi militare din perioada anilor 1996-2004, au dus şi la schimbări în domeniul protecţiei civile. La 24.11.2004, Parlamentul României a adoptat o nouă lege denumită “Legea privind Protecţia Civilă”. Conform acestei noi legi, la elaborarea strategiei naţionale a protecţiei civile, se au în vedere principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

Conform legii protecţiei civile, organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de intensificare a măsurilor de protecţie civilă, în situaţii speciale se hotărăsc de Consiliul Sprem de Apărare a Ţării.

Trebuie reţinut că protecţia civilă, cunoaşte permanent o dezvoltare şi o adaptare la noile cerinţe politice, economice, militare, ceea ce duce şi la unele schimbări in structura acesteia. Noile acte normative care apar, Legi sau Ordonanţe ale Guvernului României – trebuiesc duse la îndeplinire prin aplicarea lor la toate eşaloanele protecţiei civile.

Unele consideratii privind necesitatea protecţiei civile

Protectia Civilă a apărut odată cu creşterea pericolelor pe care le-au generat razboaiele împotriva populaţiei civile care nu era implicată în desfăşurarea ostilităţilor militare.

După cum se cunoaşte, războiul – cel mai mare flagel social – a provocat omenirii imense pierderi umane si materiale de-a lungul întregii sale istorii cu deosebire în ultimul secol al mileniului doi, când mijloacele purtătoare la ţinta şi armamentul de distrugere au cunoscut o evoluţie ascendentă, fără precedent.

În aceste condiţii se poate aprecia că sateliții, rachetele și armele de distrugere în masă, au devenit cele mai grave pericole pentru omenire cu consecințe imprevizibile, dezastruoase și ireparabile.

În condiţiile întrebuinţării armelor de nimicire în masă, se apreciază ca pierderile umane pot avaria de la zeci de mii la sute de mii, în funcţie de felul armei şi măsurile de protecţie care s-au luat pentru populaţie.

De fapt, această insecuritate a populaţiei, în cazul conflictelor militare a fost determinata de o nouă concepţie de purtare a războaielor în funcţie de scopurile politice, economice, militare şi sociale urmărite în zona respectivă; (cazurile cele mai recente, fiind războaiele din Afganistan şi Irak,in prezent fiind si cel din Ucraina). În aceste confruntări militare, populaţia civilă este cel mai greu încercată, dacă avem în vedere numărul mare de victime, violenţe, panică, foamete şi lipsa unui viitor.

În ultimul timp, necesitatea existenţei protecţiei civile, este determinată şi de numărul mare de dezastre care apar pe teritoriul unei ţări sau a unor acţiuni teroriste (cele mai semnificative fiind cele din S.U.A., Spania şi Orientul apropiat).

În aceste condiţii fiecare ţară şi-a mărit grija pentru protecţia populaţiei, prin pregătirea ei şi informarea sistematică despre pericolele pe care le prezintă dezastrele şi acţiunile teroriste.

În funcţie de conceptul de securitate naţională a fiecărei ţări, sunt elaborate acte 

normnative care stabilesc rolul şi locul protecţiei civile în ansamblul măsurilor de apărare naţională.

Este evidentă aprecierea generală ca protecţia civilă trebuie reconsiderată în contextul cerinţelor impuse de un eventual război modern dar şi de dezvoltarea economică actuală, cu multe riscuri de dezastre. Protocolul de la Geneva din 1949 şi la care a aderat şi Romania, în anul 1990 arată că, prin protecţie civilă, se înţelege îndeplinirea sarcinilor umanitare, destinate să protejeze populaţia civilă împotriva ostilităţilor sau dezastrelor şi să o ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurând condiţiile necesare de supraveţuire.

Rolul şi locul protecţiei civile în cadrul sistemului securităţii naţionale

Rolul şi locul protecţiei civile în cadrul sistemului securităţii naţionale este bine conturată în Legea  nr.481/2004 privind protecţia civilă, (*republicată*), cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 1 prevede că:

„Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit legii privind protecţia civilă, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturarea operative a urmărilor acestora şi asigurarea condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate”.

Pentru îndeplinirea scopului prevăzut la art. 1 din Legea privind protecţia civilă, protecţiei civile îi revin următoarele atribuţii:

a)identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generate de dezastre naturale şi tehnologice;

b)culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă;

c)informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloace de protecţie pusela dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situatiilor  de urgenţa;

d)organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă;

e)înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţii de urgenţă;

f)protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;

g)asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de conflict armat;

h)organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor calamităților naturale și a celorlalte situații de protecție civilă;

i)asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;

j)participarea la misiuni internaţionale specifice;

k)constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de urgenţă sau conflict armat.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă sunt constituite servicii de urgenţă profesioniste şi voluntare.

Autorităţile administraţiei publice locale, răspund de aplicarea măsurilor de protecţie civilă, potrivit domeniului lor de competenţă.

Măsurile organizatorice şi de pregătire pe liniile de protecţie civilă au caracter permanent şi se identifică ca instituirea stărilor excepţionale şi la declararea mobilizării sau pe timp de război. Ele se aplică gradual, în funcţie de amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţă.

Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul protecţiei civile se asigură, la nivel central de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, la nivel local, de către Inspectoratele judeţene pentru Situaţii de Urgenţă.

Organizarea protecţiei civile în Comuna Plugari, județul Iasi

Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale Comuna Plugari, județul Iasi, se realizează în raport cu clasificarea acesteia din punct de vedere al protecţiei civile şi constă în:

a)constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă, inclusiv al protecţiei civile;

           b)constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţă;

          c)încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul protecţiei civile;

d)întocmirea planurilor de analiză şi de acoperire a tipurilor de riscuri în teritoriul de competenţă sau în domeniul de activitate;

e)planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a salariaţilor privind protecţia civilă;

         f)organizarea evacuării în caz de urgenţă civilă;

         g)organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă;

h)planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute la lit. a)-c), precum şi pentru realizarea măsurilor stabilite în planurile prevăzute la lit. d).

Autorităţile administraţiei publice locale (Primarul și Consiliul local), răspund de aplicarea măsurilor de protecţie civilă stabilite prin Legea nr. 481/2004 privind protectia civilă şi prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenţă. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure capacităţi de intervenţie specializate, corespunzător tipurilor de riscuri la care este expus teritoriul şi populaţia din comuna Plugari, județul Iasi,în timpi de răspuns optimi, indiferent de locul şi momentul în care se produce situaţia de urgenţă.

CATALOG LOCAL PRIVIND CLASIFICAREA UNITĂȚII ADMINISTRATIV- TERITORIALE, DIN PUNCT DE VEDERE AL

PROTECȚIEI CIVILE, ÎN FUNCȚIE DE TIPURILE DE RISC SPECIFICE

Măsurile organizatorice şi de pregătire pe linia protecţiei civile au caracter permanent şi se intensifică la instituirea stărilor excepţionale şi la declararea mobilizării sau pe timp de război.

Măsurile de protecţie civilă se aplică gradual, în funcţie de amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţă.

La nivelul local, activitatea de protecţie civilă este condusă de către primar care este preşedintele comitetului local pentru situaţii de urgenţă, constituit prin Dispozitia primarului actualizată în funcție de modificările care apar în timp, având în componență un număr de 15 de persoane, iar în structurile cu activitate permanentă/temporară, se constituie  structuri  specializate în  domeniul  protecţiei  civile,  unde  se  încadrează personal de specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile, centrul operativ cu activitate temporară și inspector de protecție civilă.

Inspectorul de protecție civilă se încadrează la consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de către inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, există pericolul potenţial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pădure.

Calitatea de inspector de protecţie civilă este atribuită prin dispoziţia primarului.

Personalul de specialitate este încadrat în muncă, în urma obţinerii unui certificat de competenţe profesionale în condiţiile stabilite prin metodologia emisă de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Activitatea de prevenire în domeniul protecţiei civile şi al intervenţiei operative, se asigură de către serviciile de urgenţă prin structuri specializate în conformitate cu competenţele şi atribuţiile stabilite potrivit legii.

Serviciile de urgenţă profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie şi acţiune în situaţii de urgenţă constituite de către autorităţile abilitate în condiţiile legii cuprind personal şi formaţiuni instruite în specialităţi necesare protecţiei civile.

Coordonarea de specialitate a activităţilor de protecţie civilă se realizează de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin Centrele Operaţionale de Urgenţă în timp de pace şi prin punctele de comandă pe timpul stărilor excepţionale de mobilizare sau la război.

Autorităţile administraţiei publice locale asigură stabilirea şi integrarea măsurilor de protecţie civilă în planurile şi programele de dezvoltare economico-socială ce se elaborează la nivel naţional, judeţean şi local şi urmăresc realizarea acestora.

Măsurile şi acţiunile de prevenire din planurile de protecţie civilă se planifică şi se execută prioritar de către autorităţile administraţiei publice locale, potrivit competenţelor acestora.

Autorităţile administraţiei publice locale poartă întreaga răspundere pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate de urmările calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă, asigurarea se realizează prin serviciile de urgenţă, serviciile publice de gospodărie comunală, instituţii şi operatori economici, inclusiv prin utilizarea, în condiţiile legii, a bunurilor din rezervele de stat şi a serviciilor şi bunurilor puse la dispoziţie de organizaţii neguvernamentale române sau de comunităţile locale şi populaţia din zonele neafectate, de state şi organizaţii străine ori cu caracter internaţional.

Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă ale autorităţilor administraţiei  publice locale

Consiliul local al comunei are următoarele atribuţii principale:

1)aprobă organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adoptă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia;

2)aprobă planurile anuale şi de perspectivă pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă;

3)participă, potrivit legii, la asigurarea finanţării măsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilă, precum şi a serviciilor de urgenţă şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu;

          4)stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;

5)înfiinţează, în condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă;

6)gestionează, depozitează, întreţin şi asigură conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă prin serviciile specializate din subordine;

7)asigură spaţiile necesare funcţionării inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie;

Primarul comunei are următoarele atribuţii principale:

1)propune consiliului local structura organizatorică de protecţie civilă;

2)aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local în domeniul protecţiei civile;

3)aprobă planurile operative, de pregătire şi planificare a exerciţiilor de specialitate;

4)propune fondurile necesare realizării măsurilor de protecţie civilă;

5)conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activităţile de pregătire privind protecţia civilă;

6)coordonează activitatea serviciilor de urgenţă voluntare;

    7)aprobă planurile de cooperare cu localităţile învecinate şi organismele neguvernamentale;

   8)dispune măsuri şi controlează modul de întreţinere a spaţiilor de adăpostire colective decătre administratorul acestora;

    9)urmăreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legăturilor şi mijloacelor de înştiinţareşi alarmare în situaţii de protecţie civilă;

   10)răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de protecţiecivilă;

   11)solicită asistenţă tehnică şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de protecţie civilă;

12)exercită controlul aplicării măsurilor de protecţie civilă în plan local;

    13)asigură evaluarea şi centralizarea solicitărilor de ajutoare şi despăgubiri în situaţii de protecţie civilă, precum şi distribuirea celor primite;

    14)coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de situaţiile de protecţiecivilă;

15)stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea hrănirii, a cazării şi a alimentării cuenergie şi apă a populaţiei evacuate;

          16)dispune măsuri pentru asigurarea ordinii publice în zona sinistrată;

 17)cooperează cu primarii localităţilor sau ai sectoarelor limitrofe, după caz, în probleme deinteres comun;

18)gestionează, depozitează, întreţine şi conservă tehnica, aparatura şi materialele deprotecţie civilă, prin serviciile de specialitate subordonate.

Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:

1)să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi antidoturi, dacă sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;

2)să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;

         3)să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;

         4)să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifică.

Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor pe linie de protecţie civilă

În Legea nr. 481/2004, privind protecţia civilă se specifică clar drepturile şi obligaţiile cetăţenilor pe linie de protecţie civilă.

În lege se prevede că cetăţenii României au următoarele drepturi:

1)să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenţă voluntare cu reprezentanţii autorităţilor Administraţiei Publice locale;

2)cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau a unui conflict armat, ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă, au dreptul la ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri, după caz.

Despăgubirile se acordă în urma solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată primarului, pe baza actului de constatare, întocmit de organele competente şi a hotărârii Consiliului local, din fondurile prevăzute în bugetul local cu această destinaţie sau din cele aprobate prin Hotărâre de Guvern;

Personalul serviciului de urgenţă voluntară  care participă la acţiuni preventive şi de intervenţie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţiilor de urgenţă, beneficiază de compensaţii băneşti, drepturi sociale şi alte facilităţi stabilite în Statutul personalului voluntar.

Potrivit legii nr. 481/2004 privind protecţia civilă, cetăţenii sunt obligați :

1)să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de Autorităţile Administraţiei Publice centrale şi locale;

2)să aducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă, dispuse de autorităţile competente sau de personalul investit cu avizul autorităţilor publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;

3)să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea la 112 despre producerea oricărei situaţii de urgenţă;

4)să participe la pregătirea de protecţie civilă în locul unde îşi desfăşoară activitatea,

5)să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;

6)să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusă sanitară, rezervor de alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;

7)să permită în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie, în incinta sau pe terenul proprietate privată;

8)să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, precum şi accesul persoanelor autorizate în vederea întreţinerii acestora;

9)să accepte şi să efectueze: evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dzastre, privind măsurile dispuse de autorităţile locale;

10)să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.

Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale

Se realizează printr-un ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare, adăpostire, protecţie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice.

Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea

Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă profesioniste/voluntare, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc.

Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.

Alarmarea populaţiei comunei Plugari, județul Iasi se realizează prin folosirea  sireni din dotare si clopotele celor doua biserci din satul Plugari si Borosoaia, de către autorităţile administraţiei publice locale, după caz, prin mijloacele specifice, pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate :

Amplasarea sirenei în Comuna Plugari, județul Iasi;

Sediul Primariei comunei Plugari din satul Plugari, str.Principala nr. 182;

La solicitarea preşedintelui comitetului local pentru situaţii de urgenţă, mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit, prin orice operator audiovizual public sau privat de pe teritoriul comunei. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu aprobarea primarului comunei, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.

Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la comunei, instituţiilor publice şi operatorilor economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.

Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare şi alertare cu încălcarea prevederilor legale şi anormelor tehnice prevăzute este interzisă.

Adăpostirea

Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele atacurilor din aer se realizează de sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliului local şi fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi proprietarii de imobile.

Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, operatorii economici şi proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.

Autorităţile administraţiei publice locale şi serviciul voluntar pentru situații de urgenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc. existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi.

Adăposturile publice de protecţie civilă se inspectează periodic de către personalul de specialitate al serviciilor de urgenţă profesioniste,deţinătorii şi utilizatorii acestor adăposturi sunt obligaţi să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare.

Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor armate se execută de către subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din serviciile de urgenţă profesioniste din subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.

Autorităţile administraţiei publice locale asigură subunităţii de intervenţie care execută asanarea pirotehnică, accesul în teren, gratuit, mâna de lucru auxiliară, mijloace de transport cu şoferi şi carburantul aferent, materialele, asistenţa sanitară, precum şi cazarea şi hrănirea efectivelor necesare acestor lucrări.

Evacuarea

Evacuarea populatiei se execută pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform normelor şi instrucţiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

           Trecerea la executarea acţiunii de evacuare în situaţii de dezastre se hotărăşte de primar sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului local pentru situaţii de urgenţă competent.

            În situaţii de conflict armat, evacuarea se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării.

Finanţarea cheltuielilor cu protecţia civilă se asigură, potrivit legii din bugetele locale. Având în vedere că activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, încălcarea prevederilor prevăzute în Legea protecţiei civile atrage răspunderea juridică, civilă, contravenţională sau penală după caz.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de personalul serviciilor de urgenţă de protecţie civilă, personal desemnat de Inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, nominalizaţi de inspectorii şefi, precum şi de către conducătorii autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei civile.

Prezentarea principalelor tipuri de dezastre şi caracterizarea acestora;

1)-fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui 

număr mare de persoane sau animale, produse in mod brusc, ca fenomene de masă. În aceastăcategorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;

    2)-evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de accidente. În această categorie sunt cuprinse: accidentele chimice, biologice, nucleare în subteran, avarii la construcţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidentele majore şi avarii mari la reţele de instalaţii şi telecomunicaţii.

                     Prin dezastru, se înţelege o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu pot fi refăcute prin resursele acestuia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după cauză (naturale sau antropice).

Definiţia dată de legiuitor este următoarea :

            Deasemenea prin dezastru se înţelege evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii;

Observăm că această definiţie face referire la tipuri de risc, de aceea este necesar să precizăm care sunt acestea : incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici;

                     Fenomenele naturale distructive de origine biologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui numărmare de persoane sau animale, produse în mod brusc sunt:

• alunecare de teren – deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;
• cutremur – ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale;
• epidemii – răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;
• fenomene meteorologice periculoase – fenomene meteorologice care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant;
• inundaţii – acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin mărimea sau durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.

Caracteristicile principalelor tipuri de dezastre

• Cutremur:
• caracteristici generale : mişcare vibratorie generată de undele seismice care poate genera prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren;
• predictibilitatea: se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acesteia şi observaţii în teren.
• Alunecare de teren:
• caracteristici generale : prezintă mai multe forme de manifestare sau pot apare ca efecte secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene meteorologice periculoase, erupţii vulcanice, etc.) fiind considerat cel mai răspândit fenomen geologic;
• predictibilitatea: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi consecinţele generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc.
• Inundaţii:
• caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii, durata şi frecvenţa acesteia;
• predictibilitatea: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.
• Secetă:
• cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă;
• caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a cărui forme de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemului de irigare, etc.);
• predictibilitatea: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de producere a fenomenului.
• Poluarea mediului
• cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile, creşterea globală a temperaturii, distrugerea stratului de ozon;
• predictibilitatea: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.
• Defrişarea pădurilor
• cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase, exploatare iraţională;
• caracteristici generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului, masă lemnoasă moartă;
• predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniu şi existenţa unei baze de date privind modul de manifestare al fenomenului.
• Epizotiile
• caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori cum ar fi temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de pesticide, calitatea apei şi migrarea animalelor;
• predictibilitate: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a animalelor.
• Epidemii
• cauza fenomenului : condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi alimentelor etc.;
• caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor dezechilibre economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.;
• predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea de diagnoză şi

prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.

• Accident chimic şi industrial
• cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea regulilor de depozitare, manipulare şi transport, accidente pe căi de comunicaţii, etc.;
• predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va creşte incidenţa acestora.

                                                                   Întocmit,

                                                                           Florica NITURA

                      PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ ,

                    Consilier local,Crisitan MURSA  

                                                                                                Contrasemnează  pentru legalitate ,

                                                                                    pSecretarul   general al comunei,  Florica NITURA