Analizând temeiurile juridice, respectiv:

a) prevederile art. 1 alin. (2), art. 3, art. 95 alin. (2), art. 96, art. 98, art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (1), alin. (2) lit. a) coroborat cu alin. (3) lit. c), raportate la cele ale art. 155 alin. (5) lit. e), art. 391, art. 392 și art. 409, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare;

b) prevederile art. 159-165 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare;

c) prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu precădere art. 10, art. 11, art. 41, anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV, precum și art. 13 alin. (1), care stabilește că indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică se determină prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare - 3.300 lei; 

d) prevederile art. 45 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare; 

e) prevederile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Ținând cont de:

1. prevederile art. 3, art. 4 și ale art. 6 punctul 1 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată prin Legea nr. 199/1997;
2. prevederile art. 15 alin. (2), art. 41, art. 120 alin. (1) și ale art. 121 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, aprobată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003;
3. prevederile art. 7 alin. (2) din Codul civil al României, aprobat prin Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
4. prevederile art. 211 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare;
5. prevederile art. 3 alin. (2), art. 31, art. 40-50 și art. 80-83 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Luând act de:

1. Hotărârea Consiliului Local al Comunei Sfantu Gheorghe nr.4 din 2018 pentru stabilirea salariilor de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din Primăria comunei Sfantu Gheorghe, județul Tulcea;
2. Hotărârea Consiliului Local al Comunei Sfantu Gheorghe nr. 48 din 30.10.2023 privind aprobarea Organigramei resurselor umane de la nivelul Comunei Sfantu Gheorghe şi Statului de funcții al Primăriei Comunei Sfantu Gheorghe, în octombrie 2023;
3. Hotărârea Consiliului Local al Comunei Sfantu Gheorghe nr. 80 din 29.11.2022 pentru aprobarea revizuirii Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului local al comunei Sfantu Gheorghe, județul Tulcea, cu modificările și completările ulterioare;
   
4. Hotărârea Consiliului local al Comunei Sfântu Gheorghe nr. 37 din 31.08.2023 privind aprobarea alegerii Președintelui de şedinţă al Consiliului Local al Comunei Sfantu Gheorghe pentru lunile august,septembrie, octombrie 2023.

Analizând necesarul de resurse umane de care are nevoie comuna pentru exercitarea competențelor și responsabilităților autorităților administrației publice locale, care impun obligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică,

ținând cont de Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

ținând seama de rezultatele procedurii de consultare cu Sindicatul Național SCOR, grupa sindicală Șoldanu privind stabilirea salariilor de bază, consultare având la bază ACORDUL VOLUNTAR, încheiat la data de 28 octombrie 2023 între Sindicatul Național SCOR și ACOR, pentru actualizarea nivelului de salarizare începând cu luna noiembrie 2023, la nivelul administrației publice locale a comunelor din România, în conformitate cu art. 11 alin. (1) și 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și cu art. 164 din Codul muncii, corelate cu HG nr. 900/2023,

luând în considerare că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul de specialitate al primarului, „salariile de bază” se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, fără a exista nici o constrângere cu privire la nivelul acestora, în timp ce art. 11 alin. (4) din aceeași lege instituie o limitare exclusiv în privința „veniturilor salariale” lunare, care reprezintă cu totul altceva și sunt stabilite de către primar, potrivit art. 11 alin. (3) din lege, pornind de la salariile de bază stabilite de către consiliul local dar și ținând cont în concret de totalitatea componentelor legale ale veniturilor salariale, iar cele două expresii definesc noțiuni diferite, potrivit definițiilor distincte de la art. 7 literele a) și m) din lege, prin urmare neputându-se translata limitarea de la art. 11 alin. (4) ca fiind o constrângere a autorității deliberative locale în privința exercitării atribuției prevăzute la art. 11 alin. (1) din lege,

văzând că voința expresă a legiuitorului a fost aceea ca raportarea veniturilor salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului, potrivit art. 11 alin. (4) din legea-cadru, să se facă la o limită maximă definită drept „nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, corespunzător nivelului de organizare: comună...” nivel care este cel prevăzut în Anexa nr. IX litera C din Legea-cadru nr. 153/2017, ca și nivel de referință, cu aplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, și nu se confundă cu nivelul indemnizațiilor lunare efectiv încasate de către viceprimari, acestea din urmă putând face obiectul unor reglementări exprese și limitative, aplicabile punctual și cu titlu de excepție numai demnitarilor, spre exemplu potrivit ordonanțelor de urgență nr. 1/2020, nr. 226/2020, nr. 130/2021 și, respectiv nr. 168/2022, norme speciale care nu pot fi aplicate și drepturilor altor categorii de salariați și care, oricum, își încetează de drept aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2023.