JUDEȚUL IAȘI

COMUNA ȚUȚORA

STATUTUL COMUNEI ȚUȚORA

JUDEȚUL IAȘI

Aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Țuțora nr. .........../..........................

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE

Articolul 1

(1) Comuna Țuțora, județul Iași este: 

a) persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu; 

b) subiect juridic de drept fiscal; 

c) titulară a drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al acesteia, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

(2) Comuna Țuțora, județul Iași are sediul social în satul Țuțora, la adresa: strada Învățător Dumitru Sima Șetraru nr. 45, precum şi codul de înregistrare fiscală 4540224.

(3) Însemnul specific al Comunei Țuțora, județul Iași este imnul, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Țuțora, al cărui text este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul statut.

Articolul 2

(1) Comuna Țuțora, județul Iași are reşedinţa în satul Țuțora. 

(2) Comuna Țuțora se delimitează din punct de vedere teritorial astfel:

• la Nord                 - comuna Ungheni;
• la Sud                   - comunele Comarna și Prisecani;
• la Nord-Vest        - comuna Holboca;
• la Vest                  - comuna Tomești;
• la Est                     - Republica Moldova.

(3) Comuna Țuțora, județul Iași are în componenţă un număr de 3 localităţi rurale, care sunt amplasate după cum urmează:

• Satul Țuțora, reședința Comunei Țuțora;
• Satul Chiperești, situat la 2 km de satul reședință de comună;
• Satul Oprișeni, situat la 3 km de satul reședință de comună.

(4) Potrivit legislaţiei privind amenajarea teritoriului national, Comuna Țuțora, județul Iași are rangul III. 

(5) Prezentarea grafică şi descriptivă, respectiv suprafeţele intravilanului şi extravilanului comunei Țuțora sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul statut. 

Articolul 3

(1) Comuna Țuțora, județul Iași dispune de o reţea hidrografică formată din: râul Prut și principalul său afluent, râul Jijia. Pentru protejarea satelor s-a construit canalul Chiperești-Prut, care preia o parte din excesul de apă, în timpul inundaţiilor.

(2) Pe teritoriul Comunei Țuțora, județul Iași se regăsesc o floră şi faună diverse. 

(3) Comuna Țuțora, județul Iași dispune de o mare diversitate de soluri. 

(4) Denumirea şi lungimea râurilor, denumirea faunei şi florei, precum și tipul solurilor de pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași se regăsesc în anexa nr. 3 la prezentul statut. 

Articolul 4

(1) Prima atestare documentară a Comunei Țuțora, județul Iași a fost într-un act din 5 aprilie 1448. 

(2) Evoluţia istorică a Comunei Țuțora, județul Iași se regăseşte în anexa nr. 4 la prezentul statut.

Articolul 5

(1) Populaţia Comunei Țuțora, județul Iași numără 2067 locuitori, conform ultimului Recensământ al populației și locuințelor din România din anul 2011. 

(2) Componenţa şi structura populaţiei Comunei Țuțora, județul Iași, defalcate inclusiv pe localităţi componente, se regăseşte în anexa nr. 5 la prezentul statut. 

(3) Aspectele privind numărul populaţiei se actualizează în urma recensământului în vederea respectării dreptului cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba lor maternă în relaţia cu administraţia publică locală şi cu serviciile deconcentrate. 

CAPITOLUL II

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Articolul 6

(1) Autorităţile administraţiei publice locale sunt:

a) Consiliul Local al Comunei Țuțora, județul Iași reprezintă autoritatea deliberativă de la nivelul Comunei Țuțora. Consiliul Local al Comunei Țuțora, județul Iași este format din 11 membri; 

b) primarul Comunei Țuțora, județul Iași, ca autoritate executivă; 

c) La nivelul Comunei Țuțora, județul Iași, consiliul local a ales un viceprimar, numele acestuia fiind Mihăilă Doru.

(2) Apartenenţa politică a consilierilor locali:

• Partidul Social Democrat – 8 consilieri;
• Partidul Verde – 2 consilieri;
• Partidul Național Liberal – un consilier.

(3) Constituirea Consiliului Local al Comunei Țuțora, județul Iași s-a constatat prin Ordinul prefectului judeţului Iași nr. 268/19.10.2021.

(4) Componenţa nominală, perioada/perioadele de exercitare a mandatelor aleşilor locali, precum şi apartenenţa politică a acestora, începând cu anul 1992, sunt prevăzute în anexa nr. 6.a la prezentul statut, respectiv în anexa nr. 6.b la prezentul statut, după caz.

Articolul 7

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a conferi şi retrage titlul de cetăţean de onoare persoanelor fizice române sau străine pentru Comuna Țuțora, județul Iași. 

(2) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a conferi certificatul de fiu/fiică al/a Comunei persoanelor fizice române sau străine pentru Comuna Țuțora, județul Iași. 

(3) Criteriile potrivit cărora autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a conferi şi retrage titlul de cetăţean de onoare persoanelor fizice române sau străine, precum şi procedura aplicabilă pentru acordarea titlului şi certificatului de fiu/fiică al/a Comunei Țuțora, județul Iași se regăsesc în anexa nr. 7 la prezentul statut. 

CAPITOLUL III

CĂI DE COMUNICAŢII

Articolul 8

(1) Raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași este tranzitată de o rețea rutieră de transport, potrivit prevederilor Legii nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea I - Reţele de transport, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Reţeaua de transport prevăzută la alin. (1) este formată, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din drumuri de interes judeţean și drumuri de interes local, astfel cum sunt prezentate în anexa nr. 8 la prezentul statut. 

CAPITOLUL IV

PRINCIPALELE INSTITUŢII CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA PE RAZA TERITORIALĂ A COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

Articolul 9

(1) Reţeaua şcolară de la nivelul Comunei Țuțora, județul Iași, potrivit Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde numărul total de unităţi de învăţământ de stat preuniversitar. 

(2) Pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași îşi desfăşoară activitatea un număr total de 5 unităţi de învăţământ de stat preuniversitar. 

(3) Unităţile de învăţământ prevăzute la alin. (1) sunt prezentate în anexa nr. 9 la prezentul statut. 

(4) Comuna Țuțora, județul Iași susţine unităţile de învăţământ prevăzute la alin. (1) potrivit prevederilor Legii nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. 

Articolul 10

(1) Pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași îşi desfăşoară activitatea două instituţii de cultură. 

(2) Pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași se organizează manifestări culturale. 

(3) Tipul şi denumirea instituţiilor de cultură ori tipul şi denumirea manifestărilor culturale se regăsesc în anexa nr. 9 la prezentul statut. 

(4) Comuna Țuțora participă la finanţarea manifestărilor culturale de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu terţii, după caz, potrivit legii. 

Articolul 11

(1) Pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași se asigură asistenţă medicală profilactică şi curativă. 

(2) Comuna Țuțora participă la finanţarea activităţilor de asistenţă de sănătate publică de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu terţii, după caz, potrivit legii. 

(3) Asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) se realizează, dacă este cazul, prin cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi, precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private, după caz. 

(4) Lista cu numărul şi denumirea unităţilor prin care se asigură asistenţa medicală sunt prezentate în anexa nr. 9 la prezentul statut. 

Articolul 12

(1) Pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași se asigură servicii sociale definite potrivit art. 30 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Comuna Țuțora asigură cadrul pentru furnizarea serviciilor sociale prevăzute la alin. (1). 

(3) Lista cu tipul serviciilor sociale asigurate de Comuna Țuțora se regăseşte în anexa nr. 9 la prezentul statut. 

Articolul 13

(1) Pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași îşi desfăşoară activitatea o asociație sportivă.

(2) Informații privind asociația sportivă prevăzută la alin. (1) se regăseşte în anexa nr. 9 la prezentul statut. 

CAPITOLUL V

FUNCŢIUNI ECONOMICE ALE UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE

Articolul 14

Principalele funcţiuni economice, capacităţi de producţie diversificate din sectorul secundar şi terţiar, precum şi din agricultură sunt prevăzute în anexa nr. 10 la prezentul statut. 

CAPITOLUL VI

BUNURILE DIN PATRIMONIUL COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

Articolul 15

(1) Patrimoniul Comunei Țuțora, județul Iași este compus din bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public şi domeniului privat al Comunei Țuțora, precum şi din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial. 

(2) Inventarul bunurilor aflate în patrimoniul Comunei Țuțora, întocmit şi atestat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 31/31.03.2020, în conformitate cu prevederile art. 289 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, se găseşte în anexa nr. 11 la prezentul statut.

(3) Inventarul bunurilor aflate în patrimoniul Comunei Țuțora se actualizează ori de câte ori intervin evenimente de natură juridică şi se publică pe pagina de internet a Comunei Țuțora, în secţiunea dedicată acestui statut. 

CAPITOLUL VII

SERVICIILE PUBLICE EXISTENTE

Articolul 16

Serviciile comunitare de utilităţi publice furnizate la nivelul Comunei Țuțora, județul Iași sunt, după caz: 

a) serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare, furnizat de SC APAVITAL SA IAȘI; 

b) serviciul public de salubrizare, furnizat de: SC SALUBRIS SA IAȘI și SC EDIL INDUSTRY SRL IAȘI;

c) serviciul public de iluminat.

Articolul 17

Transportul şi distribuţia energiei electrice de pe raza teritorială a Comunei Țuțora, județul Iași sunt furnizate de SC ENEL ENERGIE SA.

CAPITOLUL VIII

ATRIBUIREA ŞI SCHIMBAREA DENUMIRILOR DE STRĂZI, PIEŢE ŞI DE OBIECTIVE DE INTERES PUBLIC LOCAL

Articolul 18

(1) Comuna Țuțora, județul Iași atribuie sau schimbă denumirile de străzi, pieţe şi de obiective de interes public local, precum şi pentru obiective şi instituţii de interes local aflate în subordinea sa, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2003, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) În situaţia în care, prin proiectele de hotărâri ale consiliilor locale, se propune atribuirea ca denumire a unor nume de personalităţi ori evenimente istorice, politice, culturale sau de orice altă natură ori schimbarea unor astfel de denumiri, aceste hotărâri vor putea fi adoptate numai după ce au fost analizate şi avizate de comisia de atribuire de denumiri judeţeană, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2003, cu modificările şi completările ulterioare. 

(3) Schimbarea denumirilor instituţiilor publice şi a obiectivelor de interes judeţean, se face prin hotărâre a consiliului judeţean, cu avizul consiliului local pe al cărui teritoriu administrativ sunt amplasate instituţiile şi obiectivele în cauză, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2003, cu modificările şi completările ulterioare. 

CAPITOLUL IX

SOCIETATEA CIVILĂ, RESPECTIV PARTIDELE POLITICE, CULTELE ŞI ORGANIZAŢIILE NONGUVERNAMENTALE CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ÎN COMUNA ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

Articolul 19

(1) Comuna Țuțora, județul Iași realizează un cadru de cooperare sau asociere cu organizaţii  neguvernamentale, asociaţii şi cluburi sportive, instituţii culturale şi artistice, organizaţii de tineret, în vederea finanţării şi realizării unor acţiuni sau proiecte care vizează dezvoltarea comunităţii.

(2) Comuna Țuțora, județul Iași acordă o atenţie deosebită proiectelor culturale şi educative cu caracter local, regional, naţional, european şi internaţional, care se încadrează în strategia de dezvoltare a unităţii administrativ- teritoriale.

(3) Comuna Țuțora, județul Iași poate acorda finanţări nerambursabile de la bugetul local, în baza Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 20

(1) Pe teritoriul Comunei Țuțora, județul Iași îşi desfăşoară activitatea 3 partide politice, înfiinţate în condiţiile Legii partidelor politice nr. 14/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Lista partidelor politice care îşi desfăşoară activitatea în Comuna Țuțora, județul Iași se găseşte în anexa nr. 12 la prezentul statut. 

Articolul 21

(1) În Comuna Țuțora, județul Iași îşi desfăşoară activitatea cultul ortodox.

(2) Lista cu denumirile lăcaşelor aparţinând cultului ortodox prevăzut la alin. (1) se regăseşte în anexa nr. 12 la prezentul statut. 

CAPITOLUL X

PARTICIPARE PUBLICĂ

Articolul 22

Populaţia din Comuna Țuțora, județul Iași este consultată şi participă la dezbaterea problemelor de interes local, astfel: 

a) prin intermediul referendumului local, organizat în condiţiile legii; 

b) prin intermediul adunărilor cetăţeneşti organizate pe sate; 

c) prin dezbaterile publice asupra proiectelor de acte administrative; 

d) prin participarea la şedinţele consiliului local; 

e) prin alte forme de consultare directă a cetăţenilor, stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului. 

Articolul 23

(1) În funcţie de obiectul referendumului local, modalitatea de organizare şi validare a acestuia se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare sau ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.

(2) Referendumul local se poate organiza în toate satele componente ale comunei ori numai în unele dintre acestea. 

CAPITOLUL XI

COOPERARE SAU ASOCIERE

Articolul 24

Comuna Țuțora, județul Iași se asociază sau cooperează, după caz, cu persoane juridice de drept public sau de drept privat române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local cu respectarea prevederilor art. 89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare. 

Articolul 25

(1) Comuna Țuțora, județul Iași aderă la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune. 

(2) Lista cu denumirea înfrăţirilor, cooperărilor sau asocierilor încheiate de Comuna Țuțora, județul Iași se regăseşte în anexa nr. 13 la prezentul statut. 

Articolul 26

Programele, proiectele sau activităţile, după caz, a căror finanţare se asigură din bugetul local, prin care se promovează/consolidează elemente de identitate locală de natură culturală, istorică, obiceiuri şi/sau tradiţii, se regăsesc în anexa nr. 14 la prezentul statut. 

CAPITOLUL XII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 27

Anexele nr. 1-14 fac parte integrantă din prezentul statut.

Articolul 28

Orice modificare care are ca obiect modificarea Statutului Comunei Țuțora, județul Iași sau a anexelor acestuia se realizează numai prin hotărâre a autorităţii deliberative. 

Articolul 29

Anexa nr. 11 la prezentul statut se actualizează ori de câte ori intervin evenimente de natură juridică. 

Articolul 30

Prezentul statut şi anexele acestuia, cu excepţia celei prevăzute la art. 29 se actualizează, în funcţie de modificările şi completările apărute la nivelul elementelor specifice ale acestora, cel puţin o dată pe an. 

ANEXA Nr. 1

la statut

IMNUL COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

Imn pentru Țuțora
 Autor: Victor Ignat

 

„Maica Domnului”- ne naște și ne crește,
„Sfântul Nicolae” - ni-I pavăză mereu!...
Jijia imașul nostru-l înverzește,
Prutul ne hrănește când ne este greu!....

Domnul Ștefan cel Mare e străbun cu slavă,
Care Apăra Soroca și Hotin....
Apăra Chilia și Cetatea Albă,
Pe oșteni călindu-i cu-al său har divin!...
 

Refrenul:
Vrem să fim ca Domn Ștefan -
Sfânt să apărăm credința;
A fost Domn, a fost Oștean!...
Ne-a-nălțat în slăvi ființa!...

Podul - ca un brâu țesut,
Se-ntindea de la Țuțora,
El unea maluri de Prut,
Neam cu Neam să-ncingă Hora!...
 

Azi noi podul nu-l avem, nu avem nici punte
Ca să treacă frații de pe mal pe mal...
Dar iubirea noastră este ca un munte,
Care nu se-neacă sub orice val...

Oameni din 3 sate avem în comună:
Chiperești, Țuțora și plus Oprișeni...
Vrem să făurim noi o viață mai bună...
Vrem să fim noi demni de străbunii - oșteni...
 

Refrenul:
Vrem să fim ca Domn Ștefan -
Sfânt să apărăm credința;
A fost Domn, a fost Oștean!...
Ne-a-nălțat în slăvi ființa!...

Podul - ca un brâu țesut,
Se-ntindea de la Țuțora,
El unea maluri de Prut,
 Neam cu Neam să-ncingă Hora!... /BIS

ANEXA Nr. 2

la statut

PREZENTAREA GRAFICĂ ŞI DESCRIPTIVĂ,

RESPECTIV SUPRAFEŢELE INTRAVILANULUI ŞI A EXTRAVILANULUI 

COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

Conform datelor rezultate în urma măsurătorilor efectuate de către SC MEGABIZ SRL Vaslui, precum și a datelor furnizate de OCPI Iași, intravilanul existent are o suprafață de 401,0557 ha.

În componența intravilanului existent intră toate localitățile aflate pe teritoriul administrativ al comunei. 

Suprafața actuală a teritoriului intravilan se prezintă în tabelul de mai jos: 

Tabel – Suprafața actuală a teritoriului intravilan

ANEXA Nr. 3

la statut

HIDROGRAFIA, FLORA, FAUNA ŞI TIPUL SOLURILOR 

DE LA NIVELUL COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

I. Hidrografia Comunei Țuțora, județul Iași este reprezentată, după caz, de următoarele râuri:

a) Râul Prut;

b) Râul Jijia.

II. Flora Comunei Țuțora, județul Iași este reprezentată, în principal, de următoarele: 

• zona forestieră, caracteristică sectoarelor înalte de podiș din sud, fiind reprezentată prin păduri de foioase, ce aparțin etajului stejarului și gorunului, iar în părțile cele mai înalte, limitei inferioare a fagului;
• zona de silvostepă, caracteristică câmpiei colinare, unde climatul este de un continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenușii. Vegetația naturală a silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure (șleauri) și pajişti, puternic transformate și modificate antropic.

III. Fauna care trăieşte pe teritoriul Comunei Țuțora, județul Iași este caracteristică pădurilor, silvostepei – stepei și luncilor, precum și o faună acvatică. Fauna include specii de interes cinegetic: capra roşie, mistreţul, lupul, vulpea, iepurele, păsări de penaj ş.a.

IV. Solurile Comunei Țuțora, județul Iași sunt de tip cernoziomuri, soluri brune și aluviale.

ANEXA Nr. 4

la statut

DATELE PRIVIND ÎNFIINŢAREA COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI,

PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ, PRECUM ŞI EVOLUŢIA ISTORICĂ

Pe malul drept al Prutului, la est de fosta capitală a Ţării Moldovei, orașul Iași, în pitoreasca luncă a râului, se află străvechea localitate Ţuţora. Neîndoielnic, este vorba de o rămășiţă a vechii vame, sat, târg și oraș, situat în epoca medievală pe ambele părţi ale bătrânului fluviu (pe partea stângă a Prutului așezarea se întindea de la marginea sudică a Ungheniului actual până la Valea Mare).

Investigaţiile de teren, deocamdată destul de sărace, efectuate pe teritoriul fostei localităţi, cât și în împrejurimi, relevă o populare a locului încă din prima epocă a pietrei, apoi și în celelalte etape ale epocii respective, ajungându-se ulterior ca locul să fie populat în perioada nouă a pietrei, în precucuteni (prima jumătate a mil. IV), continuându-se cu eneoliticul, cultura Cucuteni-Tripolie, după care a urmat epoca de tranziţie la bronz și bronzul târziu, cultura Nouă.

Pe malul de vest al Prutului, la Chipirești, la Holboca, în Lunca Ţuţorii, în perimetrul localităţii însăși, dar și la est de râu, pe teritoriul satelor Buzduganii de Sus și Valea Mare, s-au găsit numeroase vestigii din epoca fierului, Hallstatul timpuriu și La Tène, secolele XII-II î.Hr. Pe aceeași vatră a satului, pe partea stângă a Prutului, au fost depistate numeroase fragmente ceramice de pe câteva așezări antice târzii, cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, secolele III-IV d.Hr., iar pe malul opus s-au descoperit urme ale unei așezări din epoca feudalismului timpuriu, secolele VIII-IX, de tip Dridu, precum și din veacurile XV-XVIII, dovedindu-se astfel locuirea intensă aici din timpuri imemoriale.

1. Întemeierea

Întemeierea Ţuţorii nu a fost întâmplătoare. Locul oferea mari oportunităţi pentru practicarea agriculturii (fertila luncă a Prutului fiind bogată în pământ arabil și pășune), cât și pentru comunicare, cea din urmă premisă fiind caracteristică regiunii încă din antichitate, șesul Prutului constituind o importantă arteră de circulaţie ce lega porturile Mării Negre cu adâncul teritoriului getic.

După instituirea dominaţiei tătărești, în anii 1241 și 1242, asupra teritoriului dintre Carpaţi și Nistru, vedem regiunea străbătută de Marele Drum Comercial Tătăresc. Mărfurile orientale erau preluate din porturile nordice ale Mării Negre, străbăteau ţinuturile tătărești, urmând cursul Nistrului în sus. De la Tighina, o arteră a acestuia se desprindea, îndreptându-se spre vest, de-a lungul Bâcului, trecând pe la Rădenii Vechi și Rezina, de unde cobora spre Prut. O altă ramură a aceleiași rute venea încoace pe la Lăpușna. Joncţiunea se făcea la Ţuţora, după care se mergea spre nord, trecându-se prin Iași și Suceava, de unde o parte din mărfuri plecau spre Halici, Podolia și Polonia, ajungând tocmai la Marea Baltică. De acolo, pe acest vestit „drum tătăresc" sau „al Levantului", devenit după întemeierea Ţării Moldovei «moldovenesc», se întorceau spre Caffa, Cetatea Albă și Chilia caravane încărcate cu cereale, vin, sare, ceară, miere, urmate de turme, cirezi și herghelii. De-a lungul întregului itinerar se observă o aglomerare de sate, iar așezările străbătute cunosc o evoluţie economică ascendentă.

Apropierea imediată de târgul Iași, cât și așezarea la un vechi vad al Prutului, a făcut ca respectiva arteră comercială să treacă pe la Ţuţora, probabil până la formarea Ţării Moldovei, iar statutul de vamă să-i fie acordat încă de cei dintâi voievozi, fapt care a determinat, mai târziu, evoluţia locului în unul din cele mai importante centre economice, strategice și administrative medievale așezate pe râul Prut.

1. Toponimia și primele atestări

Originea numelui Ţuţora este incertă. Constantin G. Giurescu presupune că ar putea proveni de la o persoană . De aceeași părere este și cercetătorul D. Ciurea, spunând, cu referire la un document din 1471, că ar fi vorba de un oarecare Ţoţor.

Istoricul A. Boldur, căutând să argmenteze etimologia denumirii Brodnicilor, a neamului care a populat regiunea la începutul veacului XII, crede că Brodî sau Brudi ar fi fost denumirea iniţială a Ţuţorii, interpretând astfel greșit aceeași sursă de la Ştefan cel Mare din 1471, în care locul apare menţionat prin sintagma „u Cocori ni brodÿ" .

În ce ne privește, suntem de părere că toponimul în cauză denotă o caracteristică a locului, cuvântul „ţuţuroi” însemnând în graiul popular șiroi de apă sau chiar nămol.

Tocmai pentru rolul avut în trecutul Moldovei, dar mai ales al zonei în care se află, cronicile l-au consemnat frecvent. Prima sa atestare documentară se conţine într-un act din 5 aprilie 1448. După cum era de așteptat, statutul iniţial sub care apare este cel de vad și vamă domnească la trecerea Prutului, în calea amintitului drum comercial. Menţiunea este prilejuită de scutirea de vamă «la vadul de la Ţuţora», acordată mănăstirii Pobrata de către domnitorul Petru Aron, unchiul lui Ştefan cel Mare.

Același domnitor, la 25 august 1454, facilita din nou trecerea vamei la «Vadul Ţoţorii» călugărilor de la mănăstirea Moldoviţa.

Un privilegiu asemănător acorda Ştefan cel Mare mănăstirii «Înălţarea Domnului» de la Neamţ. La 1 aprilie 1470, cele trei măji (pescari) ale acesteia urmau să nu plătească vamă nicăieri, «nici la Ţuţora».

În fine, la 15 august 1471, marele voievod acorda o altă scutire de vamă mănăstirii Pobrata.

Cu siguranţă, alături de vechiul târg al Iașului, Ţuţora a jucat un rol important destul de timpuriu în popularea regiunii, satele fiind atrase de oportunităţile economice oferite de ea, dar și de Marele Drum care trecea prin regiune. După cum reiese din câteva relatări - una din 23 iulie 1557, alta din 10 mai 1582 - a evoluat în așezare rurală.

Adevărata sa evoluţie economică s-a produs însă odată cu stabilirea definitivă - la mijlocul secolului al XVI-lea - a capitalei ţării la Iași. Acum domnitorii constată că Ţuţora este importantă strategic pentru cetatea de scaun. Ea este amplasată geografic la gura unui larg defileu, care, din partea de răsărit, asigură accesul spre capitală. De aici, de pe șleahurile Prutului, a Culii și Lăpușnii, se abăteau de obicei năvălirile tătare, turcești și căzăcești. De aceea, Ţuţora, cu marea sa câmpie, capabilă să găzduiască însemnate contingente militare și așezată la poarta de dealuri Cristești-Tomești, este transformată în braniște domnească (de la slavonul braniti, a împiedica, a opri), adică opritură, loc menit adunării celor trebuincioase întreţinerii curţii domnești.

De asemenea, locul este prielnic în aspect natural. Apa Prutului are calităţi curative, iar imensa câmpie este umedă și deci favorabilă atât pășunatului, cât și agriculturii, în general.

Farmecul acesta, bunăoară, îl copleșesc pe călătorul italian Cornelio Magni, care relata la 1672 că «Pentru primirea sultanului (domnitorul moldovean - n.n.) a ales o câmpie făcută anume pentru acest scop, alcătuind un mare amfiteatru rotund, cu un diamentru de aproximativ douăzeci de mile în lungime și înconjurată de dealuri line, având în spate munţi înalţi. Era scăldată de râul Prut care, curgând în albia sa destul de regulată, uda una din laturile ei. Pe această pajiște întinsă, iarba era tot atât de verde în luna august ca în Italia în luna mai… Această frumoasă câmpie oferea o bună pășune pentru toţi caii întregii armate».

Datorită priveliștii pitorești, dar și pentru poziţionarea sa strategică, curtea domnească a decis să transforme Ţuţora în loc de refugiu pe timp de pace, cât și atunci când asupra capitalei se abăteau diferite pericole: războaie sau epidemii, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, pe timpul lui Gheorghe-vodă Ghica, în 1737, când domnitorul își muta curtea la Ţuţora «pentru a se feri de ravagiul ciumei din Iași», iar în vara anului următor «ca să se mai răcorească de boală».

Prin urmare, un pas următor întreprins de domnie întru organizarea Ţuţorii a fost instituirea aici a unei reședinţe domnești temporare.

1. Oraș domnesc de negoţ și popas

O primă relatare în acest sens o face cronicarul Grigore Ureche, care susţine că, în septembrie 1552, boierii ţării l-au asasinat pe domnitorul Ştefan-vodă, fiul lui Petru Rareș, aflat «la podul de la Ţuţora».

În sprijinul aceleiași afirmaţii vine și mulţimea de documente emise aici, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în special pe timpul lui Petru Şchiopul.

Aflarea în calea Marelui Drum Comercial, statutul de vamă și vad, de braniște și reședinţă domnească, fac locul atrăgător pentru meșteșugarii și negustorii care au legătură directă cu transportul. Aici vin sătenii din împrejurimi pentru a-și vinde produsele, cumpărând în schimb unelte de lucru și alte mărfuri de care au nevoie. Ţuţora devine atractivă economic, sporind astfel popularea așezării. Sunt premise care, la răscrucea vecurilor XV-XVI, au determinat evoluţia vechii vame și trecătoare la Prut în calitate de târg (torg, în slavă însemnând așezare sau loc unde se făcea schimbul de mărfuri) în Evul Mediu. Noţiunea în cauză este, de fapt, sinonim a celei de oraș. În orice caz, în privinţa Ţuţorii, aceste două noţiuni, în diferite documente, se interferează.

Dacă datele oferite de matricolele universităţii din Krakowia (Polonia) sunt exacte, atunci existenţa orașului Ţuţora poate fi constatată deja în veacul al XV-lea, între anii 1405-1503, pe când în cadrul acestei instituţii, printre 18 studenţi originari din orașele Moldovei, figura și un «Iohannos Stanislai de Thutzora» (Ţuţora).

Cu siguranţă, orașul Ţuţora exista în anul 1606, când îl vedem figurând în Catastiful orașelor moldovene, alcătuit de Miron Costin, consemnare care ne face să credem că e apogeul dezvoltării sale ca centru urban.

Pe harta lui Reichersdorf, întocmită în a doua domnie a lui Petru Rareș (1527-1538), localitatea apare în calitate de târg. E adevărat că acesta o numește «Lasti», dar lucrul poate fi ușor înţeles pentru epoca medievală, când, din deficienţe de cunoaștere a limbii, asemenea confuzii par aproape firești.

O carte de danie de la Constantin-Vodă Movilă însă este cât se poate de precisă când constată existenţa «târgului Ţuţora» la 11 august 1611. Se pare că documentul care face o atare menţiune este și ultimul, căci niciodată ulterior nu vom mai întâlni așezarea fixată cu statutul de «târg».

Într-o relatare din anul 1661 însă, emisarul turc Evlia Celebi, aflându-se în trecere prin Moldova, vorbește de existenţa Comunei Țuțora. Descrierea călătorului este cea mai completă și, deocamdată, singura în măsură să ofere o imagine cât de cât proximă în privinţa Ţuţorii medievale.

Astfel, spune călătorul turc: «Negustorii și călătorii veniţi din orașul Iași, cât și cei ce se îndreaptă într-acolo, poposesc în acest orășel. Deoarece acest oraș se află pe malul râului Prut, după un obicei din vechime, aici se percep toate plăţile vamale… În timpurile vechi, acest orășel Ţuţora, a fost oraș portuar… Actualmente, aceasta este o așezare, asemănătoare unui orășel. Aici sunt o sută de case, două biserici și circa 50 de băcănii».

Se poate înţelege, prin urmare, din cele afirmate mai sus, că orașul Ţuţora a fost o certitudine, pe care călătorul turc o constată la mijlocul veacului al XVII-lea.

1. Organizarea: hotarul și ocolul Ţuţorii

Evoluţia Ţuţorii de la statutul de vad și vamă la cel de așezare urbană, în mod sigur a trebuit să fie asigurată, pe lângă condiţiile deja amintite, de o organizare administrativă și economică corespunzătoare. Această sarcină a revenit în mare parte domnitorului, căci, lucru știut, toate târgurile și orașele moldovene în epoca medievală au fost așezate pe pământ domnesc, constituind proprietatea acestuia.

În privinţa Ţuţorii, o atare relaţie este indiscutabilă, existenţa sa fiind certificată chiar de cele dintâi documente referitoare la trecutul său.

Astfel, târgul sau orașul era supus total domniei. Voievodul asigura locuitorilor urbei liniștea și posibilitatea de a face negoţ pe o suprafaţă mai mare. În schimb, orășenii plăteau diferite dări și îndeplineau anumite lucrări în folosul domniei.

Trăitorii târgurilor moldovene nu au fost doar negustori și meșteșugari, mai ales în faza incipientă a așezărilor respective, ci și agricultori; ei cultivau pământul, aveau prisăci, iazuri, vii, păduri, mori, creșteau, îndeosebi, animale ș.a. De aceea, în afară de vatră, orașul poseda mult pământ agricol care constituia „hotarul" său.

Pe lângă „hotar" însă, deoarece aici exista o reședinţă temporară domnească, Ţuţora mai avea și „ocol", din care făceau parte mai multe sate vecine. La fel ca și târgul, "satele de ocol" erau proprietăţi domnești și, prin urmare, erau supuse târgului prin voinţa domniei, depinzând de curtea domnească de aici. Locuitorii lor trebuiau să facă aprovizionarea acesteia cu cele necesare: alimente, furaje, să îndeplinească lucrări de construire și întreţinere a clădirilor, prisăcilor, iazurilor, să îndeplinească transporturi etc.

Ocolul Ţuţorii este amintit pentru prima oară într-un act de danie de la Constantin-vodă Movilă, datat cu 30 august 1611. Documentul surprinde momentul când domnitorul scotea „satul Dănășenii (Dănuţenii), ce a fost ascultător de ocolul târgului Ţuţora" din componenţa ocolului, donându-l „pentru slujbă credincioasă" lui Toader stolnic.

La fel proceda și Vasile-vodă Lupul în anul 1644, scoţând din „ocolul Ţuţorii" seliștea Ursăști pe Prut, dăruind-o lui Andoca.

Acestea sunt singurele surse care amintesc de ocolul Ţuţorii. Importanţa lor constă în faptul că ele permit să întrevedem, cu destulă exactitate, mărimea teritorială a respectivei structuri. În acest sens, credem că Ţuţora a avut, la început, un ocol neobișnuit de mic în comparaţie cu alte structuri similare.

De regulă, numărul satelor unui ocol în epoca medievală a variat între 12 și 17. La începutul secolului XVII însă ocolul Ţuţorii nu cuprindea mai mult de 3-4 localităţi, căci așezările pe care cei doi domnitori le scoteau din componenţa ocolului la 1611 și 1644, Dănuţenii și Ursăștii (Valea Mare), nu numai că erau vecine imediate ale acestuia, dar constituiau și limitele de nord și, respectiv, de sud ale ocolului în cauză. Mai sus de Dănuţeni, pe Prut, începând cu Ciureștii și Unghenii, urmau satele răzășești. La sud, mai jos de Ursăști, erau Dăienii și Morenii, ca și Ţuţora, posesiuni domnești ascultătoare de Morile din Iași. La est, toate sate răzășești, iar la vest exista marele ocol domnesc al orașului Iași. Astfel, Ursăștii, Dănuţenii și Ţuţora însăși au fost localităţile cuprinse iniţial în fostul ocol al acestui târg.

Numărul limitat de așezări incluse în ocolul respectiv se datorează, credem, atât caracterului temporar de reședinţă domnească pe care a avut-o Ţuţora, cât și aflării sale în imediata vecinătate a reședinţei de bază domnești, orașul Iași, cu ocolul său deja amintit.

1. O identitate firească

În aceeași ordine de idei, la fel de importantă ni se pare întinderea Ţuţorii ca așezare umană.

Fapt e că cele dintâi documente referitoare la trecutul Ţuţorii nu conţin mărturii clare despre amplasarea sa, acestea amintind doar o formulă generală – „Ţuţora pe Prut”. Când vorbim însă de așezarea concretă a localităţii, avem în vedere, în primul rând, amplasarea acesteia în raport cu râul Prut.

În acest sens, cercetări recente privind istoria localităţilor de pe cursul Prutului mijlociu arată că amplasarea lor pe ambele maluri ale râului a fost o realitate aproape axiomatică. Tocmai de aceea, reieșind din firescul situaţiei, numeroase surse scrise nici nu au recurs la detalieri de dislocare, limitându-se la sintagma generală „pe Prut". Excepţii au fost doar cazuri speciale de hotărnicie sau precizare a hotarelor satelor, când situaţia a impus asemenea concretizări.

Un hrisov de la Mihai-vodă Racoviţă, care descria exact desfășurarea moșiei Ţuţora în anul 1720, nu lasă niciun dubiu în privinţa așezării localităţii pe ambele părţi ale Prutului. Aceeași situaţie este prezentată de un document de la Grigore Ghica-vodă din 1738.

Mai mult, unele surse documentare lasă să se înţeleagă că pe aceeași moșie au existat, concomitent, pe partea dreaptă a Prutului - vatra satului Ţuţora, iar pe cea stângă - cea a târgului sau orașului Ţuţora. Printre asemenea relatări se numără și cea deja amintită, a călătorului turc Evlia Celebi din anul 1661, care după ce arată că de la Iași a ajuns „la un mare râu Prut", pe malul căruia „se află satul Ţuţora …, bine aranjat", cu „o mare mănăstire", unde „toţi necredincioșii care vin din ţinuturile căzăcești, se opresc, deoarece la acest sat există trecătoarea peste râu", emisarul spune că pârcălabul nu le-a permis să poposească aici, obligându-i îndată să traverseze fluviul, unde se află „orașul Ţuţora", despre care notează scurt, dar plastic, că acesta este lipsit de faima sa de altădată și că „Până în timpul de faţă (1661 n.n.) aici se văd clar rămășiţele palatelor dărâmate, mănăstirilor, pieţelor și străzilor".

O altă însemnare aparţine Principelui Iacob Sobieski, care, în calitate de însoţitor al regelui polon în campania militară din anul 1686 în Moldova împotriva turcilor, nota astfel itinerarul parcurs de armata polonă: "Marţi, 13 august …, ne-am oprit la Zagarancea, pe Prut. Miercuri, 14 august, am pornit dimineaţa, ne-am oprit la Ţuţora… Vineri, 16 august, regele a trecut pe celălalt mal de cum s-a luminat și a pornit spre Iași… Sâmbătă 17 august, dimineaţa, regele a trecut din nou râul și s-a întors la Ţuţora".

În aceeași ordine de idei se înscriu și câteva relatări din care desprindem că la Ţuţora a existat și un depozit domnesc la începutul veacului al XVIII-lea, era menţionat un Ali Aga, păzitor al „hambarului celui împărătesc de la Ţuţora". Existenţa hambarului domnesc la Ţuţora este atestată și în 1738.

La rândul său, un călător turc prin Moldova anului 1740, susţinea că „Pe drumul din Iași spre Hotin, pe malul Prutului, se află Ţuţora - hambarul de grâne a armatei otomane. Acolo sunt adunate rezervele de făină cumpărate din Rumelia și regiunea Dunării. La Ţuţora sunt aduse pe apă…".

Un cronicar din secolul XVIII, referindu-se la venirea vizirului turc în Moldova la 1715, era mai precis în detalii privind dislocarea acelui depozit, arătând că demnitarul "…au trecut pe la Iași și au trecut pe la Ţuţora, pe cea parte de Prut (pe partea stângă - n. n.), la hambar, și au mersu la domnul și sau împreunat", lucru din care se poate înţelege cu ușurinţă amplasarea târgului omonim pe malul stâng al Prutului, așa cum îl fixa în notele sale Evlia Celebi la mijlocul veacului al XVII-lea.

Această certitudine este susţinută și de unele surse cartografice, între care amintim de harta lui Dimitrie Cantemir, de cea a geografului francez I. B. d’Anville, întocmită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cât și de harta unui anonim german de pe la 1730, pusă în circuitul știinţific de I. Lepsi în anul 1933.

De asemenea, nu este mai puţin important să se observe că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după ce vechiul târg decăzuse, pe locul lui se constata satul Ţuţora Veche, apelativul din urmă venind să constituie nimic altceva decât o reminiscenţă a așezării urbane de altădată, în timp ce localitatea omonimă de pe partea opusă a Prutului începu să fie numită Ţuţora Nouă, lucru convenţional, căci, de fapt, ambele așezări aveau o vârstă identică.

1. În bătaia focului și a jafurilor

Mai sus, am văzut o serie de premise care au contribuit la evoluţia Ţuţorii de la simplu vad, la vamă, apoi așezare rurală și, în sfârșit, reședinţă domnească, cu toate atribuţiile ce reies dintr-un asemenea statut.

Sigur, aceste condiţii au avut o influenţă benefică nu numai asupra locului, dar și a zonei în genere, ele contribuind, așa cum s-a spus deja, prin dezvoltarea schimbului de produse dintre localnici și călătorii care străbăteau marele drum, la o prosperare economică, și, prin urmare, la o creștere demografică în regiune. Cum însă orice lucru, pe lângă aspecte pozitive are și părţi negative, la fel și aceste împrejurări, care au dat naștere uneia dintre puţinele așezări urbane aflate pe Prut de-a lungul istoriei, au condiţionat, în virtutea unor împrejurări nefaste ale timpului, decăderea și, până la urmă, dispariţia târgului medieval Ţuţora.

Fără îndoială, evoluţia ascendentă a localităţii s-a produs atâta timp cât Ţara Moldovei a avut parte de pace. Odată însă cu intensificarea - la răscrucea secolelor XVI-XVII - a tendinţei de întărire a dominaţiei otomane în Ţările Române, cu pătrunderea tătarilor nogai în Bugeac și a înăspririi luptei acestora cu polonii și cazacii zaporojeni, situaţia ţării s-a înrăutăţit. În consecinţă, din cauza pericolului constant, „Drumul moldovenesc" se transformă în itinerar de jaf și război, periculos deci circulaţiei mărfurilor. De aceea, călătorii nu-l mai urmează obligatoriu, ci sunt nevoiţi să-și devieze direcţia. Astfel, ei nu mai coboară spre Chilia și Cetatea Albă direct de la Ţuţora în jos, pe la Lăpușna, ci merg spre răsărit, pe la Rezina, de-a lungul râului Bâc, trecând pe la Chișinău și Tighina, de unde apucă calea porturilor amintite și a Crimeii. Acum, din aceiași cauză, decade și celălalt târg, Lăpușna, așezat pe linie cu târgul Ţuţora în direcţia sud-est, iar lunca Prutului se transformă, pentru mai bine de două secole, în „șleah al oștii".

În consecinţă, târgul Ţuţora, cu statutul său de reședinţă temporară domnească, dar și de pavăză în faţa Iașului din partea de răsărit, cu întinsa și bogata sa câmpie, devenise, încă de pe la jumătatea secolului al XVI-lea, locul unor numeroase și importante evenimente din istoria Moldovei medievale.

Încoace, după trecerea Dunării, pe amintitul șleah al oștii, ţineau calea turcii. Pe Prutul de sus, pe direcţia aceluiași șleah, coborau oștile polone. Pe drumul lipcanilor, hoardele tătarilor lituanieni, iar pe șleahul Culii - cazacii zaporojeni.

Astfel, unul dintre primele evenimente petrecute aici a fost groaznica asasinare, în septembrie 1552, de către boierii ţării, a domnitorului Ştefan-Vodă, fiul lui Petru Rareș, zicând cronicarul că „Noaptea cu toţii (boierii - n.n.) s-au ridicat la podul de la Ţuţora și  i-au tăiat aţele cortului asupra lui Ştefan-Vodă și cu multe răni pătrunzându-l, au murit, după ce a domnit doi ani și patru luni".

În anul 1581, se bat aici lăpușnenii răzvrătiţi împotriva lui Iancu-Vodă Sasul. Răsculaţii sunt învinși, iar pretendentul la tron se îneacă în Prut.

Peste șase ani, în septembrie 1587, are loc bătălia dintre Petru-Vodă Şchiopul și cazacii, veniţi la Ţuţora pentru a-l înscăuna pe Ioan, zis Potcoavă.

Tot aici, în 1595, se ciocnește armata moldo-polonă cu cea turco-tătară. Un «război mare la Prut, pe drumul Iașului», este semnalat în anul 1618, iar în septembrie 1620 câmpia Ţuţorii a fost teatrul unei confruntări sângeroase dintre oștile moldo-polone și tătărești. Războiul s-a dat pentru scoaterea ţării de sub dominaţia otomană. Rezultatul a fost groaznic. Domnitorul Moldovei Gaspar-vodă Crazziani și Zolkievski, hatmanul leșesc, omorâţi, iar ţara prădată.

În anul următor, 1621, pentru a se răzbuna, leșii intră în Moldova, o pradă până la Iași, incendiază orașul, după care își așează tabăra la Ţuţora, de unde trec prin foc și sabie împrejurimile.

În 1633, pentru a-l mazili pe Moise-Vodă Movilă, la Ţuţora se așază oastea tătară. Aceiași tătari, întorcându-se din expediţia lor asupra Poloniei în anul 1649 pe la Rezina și Brătuleni, pe drumul zis al lipcanilor, au jefuit crud satele din valea Prutului, așezate în preajma Ţuţorii. Domnitorul ţării, Vasile Lupul, a fost nevoit să întreprindă măsuri drastice întru a-i izgoni din Moldova. În anul următor însă aceștia, hotărând să se răzbune pe demnitarul moldovean, au revenit însoţiţi de cazaci, instalându-se la Ţuţora, de unde și-au revărsat mânia asupra regiunii. Același lucru s-a întâmplat în anul 1658, când liniștea ţării a fost tulburată de oștile lui Calga-sultan, venit la Ţuţora pentru a-l scoate din scaun pe Ghica-vodă. O mare oaste turcească, în frunte cu însuși sultanul, aflată în trecere spre cetatea polonă Cameniţa, a poposit aici în anul 1672, astfel încât, de frică, satele se bejeniseră din șleahul oștirii. În 1675, turcii revin la Ţuţora și-l mazâlesc pe Dumitru-vodă Duca. La rândul său, regele polon, Ioan Sobieski, își așază armata la Ţuţora în campania sa împotriva turcilor din anul 1686. După cum relatează în jurnalul său inginerul militar Philippe le Masson Du Pont, Sobieski alege locul din superstiţie, cunoscându-l după „lunga rezistenţă pe care a opus-o acolo Zolkiewski (bunicul său - n.n.) împotriva unui mare număr de turci și tătari". „Această câmpie a Ţuţorii - susţine același Du Pont - mai este cunoscută și datorită faptului că fusese punctul de întâlnire a diferitor hoarde tătărești, când aceștia își porneau incursiunile în Polonia". De aceea, memorialistul francez arată că un alt compatriot de-al său, Dalerac, autor al unei Istorii secrete, auzise deseori vorbindu-se de câmpia Ţuţora din care regele polon dorea să facă un oraș pe malul Prutului, după cheful său. Nu se știe dacă planului lui Sobieski i-a fost sortit să se împlinească, dar în tratatul de la Carlowitz, din anul 1699, printre cetăţile Dubniţa și Soroca, pe care polonezii erau somaţi să le părăsească, figura și cetatea Ţuţora.

Şi în veacul al XVIII-lea, de la un capăt la altul, locul a fost supus expediţiilor și războaielor pustiitoare. Bineînţeles că perpetuarea unei asemenea situaţii s-a răsfrânt în cel mai nefast mod asupra Ţuţorii și regiunii în genere.

Bunăoară, în anul 1596 erau raportate pierderi de acte, făcându-se referinţă la războiul din anul precedent, dintre poloni și turco-tătari „când s-au turburat ţara, când a venit hanul la Ţuţora". Un călător francez spunea la 1770 despre satul din ocolul Ţuţorii, Dănuţeni, că ar fi fost dărâmat de hanul tătarilor din Crimeea, Ghirai. Răzeșii din satul Găngurești, mai sus de Ţuţora, la fel mărturiseau în anul 1680 despre urmările venirii la Ţuţora, în anul 1650, a cazacilor și tătarilor că „uricele și zapisele de moșie le-au pierit când a fost prada cea mare de tătari în zilele lui Vasile Lupu". La fel mărturiseau și ţăranii din Ungheni în anul 1706, motivând lipsa documentelor „că au pierit când au venit Kuniţki cu cazacii asupra ţării". Despre aceeași campanie tătaro-cazacă de la Ţuţora cronicarul Miron Costin spunea că „satele, orașele, toate arzându și prădându, cu acea vrăjmășie era tătarii asupra ţării". Relatări de acest gen sunt numeroase. Cert însă este că războiul acesta de la 1650, prin care Hatmanul cazacilor Bogdan Hmelniţki dorea să capete mâna Ruxandei, fiica domnitorului moldovean Vasile Lupul, pentru feciorul său Timuș, a dus la ruinarea târgului Ţuţora, situaţie din care așezarea nu a avut să-și mai revină niciodată. Relatarea este făcută de același călător turc Evlia Celebi, care, referindu-se la tabloul văzut în trecerea sa pe aici la 1661, susţinea că: „Până în timpul de faţă aici se văd clar rămășiţele palatelor dărâmate, mănăstirilor, pieţelor și străzilor. Odată însă, pe timpul cuceritorului Bagdadului, sultanului Murad al IV-lea, oștile cazacilor răzvrătiţi și ale Moldovei s-au luptat între ele. Spre dimineaţă, când domnitorul Moldovei, Lupul-bei (Vasile Lupul - n. n.) începea să biruie, asupra celor aflaţi în luptă s-au năpustit, iuţi ca vântul, tătarii și au făcut un așa măcel, încât, până în timpul de faţă, oasele necredincioșilor stau grămezi în jur… După aceasta, hoardele tătare, dând focului amintitul oraș Ţuţora, cu mare pradă s-au întors în Crimeea".

Niciodată, ulterior, Ţuţora nu a mai fost menţionată cu statut de târg sau oraș, iar amintirea de la 1699 în tratatul de la Carlowitz a cetăţii Ţuţora, credem, sublinia, mai degrabă semnificaţia strategică a locului de bază militară, decât sensul în sine a unei atare fortificaţii. Poziţia de loc strategic, vamă și reședinţă temporară domnească Ţuţora și-a păstrat-o și pentru veacul al XVIII-lea.

În anul 1735 Grigore Ghica-vodă se afla cu toată oastea aici pentru a se feri de primejdia nemţilor, iar în 1738 același domnitor s-a reașezat la Ţuţora din cauza ciumei care bântuia în Iași.

În vara lui 1711, în timpul campaniei de la Prut, aici și-a instalat tabăra Petru cel Mare, ţarul rus, întâlnindu-se cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei.

În anul următor, prin porunca turcilor, Prutul a fost curăţat de la vărsarea sa în Dunăre până la Ţuţora, făcând aici hambare pentru depozitarea pâinii aduse de la porturile Mării Negre, pentru aprovizionarea cetăţilor din nordul Moldovei.

Din a doua jumătate a secolului în cauză, rușii au fost cei care au bătătorit frecvent marea și mănoasa câmpie, oferind relatări și impresii despre această așezare, acum sat cu numele de Ţuţora Veche.

Deși, din când în când, domnitorul scoate câte o bucată de pământ din „hotarul domnesc", dăruind-o unor boieri credincioși, în decursul acestui secol, locul a continuat să fie braniște domnească.

Potrivit datelor recensământului populaţiei din anul 1774, ocolul braniștii de la Ţuţora încadra 13 sate: Ţuţora Veche, Ţuţora Nouă, Oprișani, Moreni, Costuleni, Prisăcani, Dănuţeni, Ungheni, Mânzăteștii Vechi, Bogdănești, Titieni, Frăsinești și Măcărești. Tot atâtea erau la 1803.

1. Anul fatal - 1812

După 1812, autorităţile ruse au păstrat ocolul braniștii, lărgindu-l semnificativ pe partea dreaptă a Prutului - până la 30 de sate. Din păcate, printre acestea nu figura Ţuţora însăși, lipsă care, credem, s-ar fi putut datora faptului că ambele sate: Ţuţora Veche și Ţuţora Nouă, constituiau proprietatea unuia dintre cei mai bogaţi boieri moldoveni la acea vreme, a vistiernicului Iordache Balș.

Satul Ţuţora Nouă își continuă existenţa și astăzi, acesta constituind comuna cu același nume de pe partea dreaptă a Prutului.

Cât privește Ţuţora Veche, descendenta înfloritorului târg de altădată de pe malul stâng al râului, a dispărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, printre ultimele sale amintiri documentare fiind un testament de la 1822. Nu cunoaștem exact cauzele dispariţiei sale. Putem presupune însă, cu anumită doză de certitudine, că motivul a fost anexarea Moldovei dintre Prut și Nistru la Imperiul rus în anul 1812. Anume ei, locuitorii Ţuţorii, care au găzduit aproape un secol pe moșia lor trupele ruse, fiind obligaţi, așa cum o făceau la 1774, să îndeplinească numeroase prestaţii faţă de armata imperială dislocată aici în cadrul repetatelor războaie ruso-turce, au simţit ca nimeni alţii, pe propria piele, ce înseamnă stăpânire rusească. De aceea, nedorinţa acestora de a trăi sub noul regim, a impus plecarea lor peste Prut, pe cealaltă parte de moșie.

Altă cauză, care rezidă din urmările aceluiași fapt, constă în aceea că la mijlocul secolului XIX moșia Ţuţora Veche, al cărei proprietar era marele latifundiar moldovean Alecu Balș, după o îndelungată perioadă de înflorire, s-a pomenit într-o gravă situaţie economică. După anul de tristă pomină, 1812, Rusia a închis vama și trecerea de la Ţuţora, transferând-o la Sculeni, apoi Dănuţeni și, în fine la Ungheni. Unica speranţă de a evita ruinarea, Alecu Balș o vedea în trasarea pe aici a viitoarei căi ferate Chișinău-Iași, căci cine alţii decât locuitorii Ţuţorii înţelegeau mai bine avantajele găzduirii unei mari căi de circulaţie.

Lupta pentru direcţionarea viitoarei căi de fier pe urmele marelui drum de altădată a fost aprigă, iar metodele utilizate diverse: de la trafic de influenţă, relaţii personale de amiciţie la vârf, până la bani. Nu doar marele latifundiar nădăjduia într-un deznodământ fericit al visului său, dar și toţi locuitorii Ţuţorii Vechi, ai Buzduganilor și Dănuţenilor, toate proprietăţi ale aceluiași boier, situate compact în jurul satului reședinţă. Când alegerea, potrivit proiectului de landșaft, a căzut pe Ungheni, pe acolo pe unde proprietarul acestuia, M. Buznea, nu depuse pic de efort de a atrage importanta construcţie, dezamăgirea pentru cei de pe moșia Ţuţorii a fost profundă, iar urmările dezolante.

În consecinţă, Alecu Balș a decis să vândă moșia, iar locuitorii satelor sale au preferat să-l urmeze pe prorietăţile sale de la Ciuciulea (Orhei). Așa se explică faptul că în vechiul sat de români Buzdugani, de pe moșia Ţuţorii, după plecarea băștinașilor, la finele veacului XIX s-au așezat ucraineni veniţi din regiunea Hotinului.

1. O certitudine mărturisită

Că existenţa în preajma Ungheniului actual a unui oraș medieval numit Ţuţora nu este un mit, vorbesc și relatările lui Zamfir Arbore, făcute în cunoscutul său «Dicţionar geografic al Basarabiei» în temeiul unor informaţii furnizate de autorităţile locale la 1904, care, cunoscând situaţia, susţineau că: "…între acest sat (Dănuţeni, astăzi cartier în partea de sud a or. Ungheni - n.n.) și Valea Mare există până acum rămășiţele unei cetăţi vechi; ruinele sunt chiar pe malul Prutului".

Neîndoielnic, martorii oculari de la începutul secolului trecut vorbeau de urmele cetăţii Ţuţora, atestată documentar și propusă spre evacuare, precum am văzut, alături de Dubniţa și Soroca, de turci în tratatul de la Carlowitz în anul 1699. Nu cunoaștem, deocamdată, mărimea sau arhitectura acesteia. Ţinând cont însă de faptul că în Evul Mediu Prutul nu a fost un râu de hotar, asemănător Nistrului, nu credem că Ţuţora a fost o cetate clasică, asemănătoare Hotinului, Sorocii sau Tighinii. Cu siguranţă, se avea în vedere mai mult semnificaţia strategică a locului însuși, sau, cel mult o fortificaţie militară tradiţională din pământ, cu șanţ de apărare și ceva elemente din piatră, dacă ţinem cont, totuși, și de statutul de reședinţă domnească a așezării.

Iată însă că, în sfârșit, cercetătorii Muzeului Naţional de Arheologie și Istorie a Moldovei, dr. I. Tentiuc și A. Levinschi, împreună cu colegii lor de la Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni, au pus începutul unor cercetări arheologice sistematice pe locul vechii așezări. Rezultatele definitive ale acestora abia urmează a fi analizate. Concluziile preliminare însă sunt deosebit de optimiste, căci s-a dovedit că Ţuţora a fost o importantă așezare umană și trecătoare la Prut încă din preistorie, descoperindu-se aici importante vestigii din perioada fierului târziu, secolele VI-IV î. Hr. Același lucru este valabil și pentru epoca feudală a localităţii, fapt dovedit prin descoperirea locului garnizoanei militare, a impunătorului șanţ de apărare, a necropolei acesteia, cât și a unui bogat material arheologic săpat în cele trei șantiere. Cu părere de rău, timpul restrâns alocat cercetărilor, mijloacele fizice și materiale reduse, dar și inundaţiile cauzate de revărsarea râului Prut, nu au permis mai mult. Cu siguranţă însă, investigaţiile arheologice din anii următori vor scoate la iveală alte și alte dovezi ale vieţii Ţuţorii medievale, inclusiv urme ale vetrei acesteia: case, biserici, mănăstiri, dughene și, de ce nu, a misterioasei cetăţi, așa cum vedeau altădată localitatea martorii oculari. Este un lucru prin care nu ne propunem să infirmăm neapărat subiectivismul marelui clasic român referitor la imposibilitatea Prutului de a genera condiţii de viaţă urbană de-a lungul cursului său, ci o încercare firească de a scoate din negura vremii destinul unei așezări importante din trecutul Moldovei. Un trecut, care, iată, se dovedește, neașteptat de interesant și surprinzător.

ANEXA Nr. 5

la statut

COMPONENŢA ŞI STRUCTURA POPULAŢIEI COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI, 

DEFALCATE PE LOCALITĂŢI COMPONENTE

Conform Recensământului populației și locuințelor din anul 2011, populația Comunei Țuțora, județul Iași număra 2067 locuitori, dintre care:

• 1048 de sex masculin și 
• 1019 de sex feminin.

Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor sunt români (2001 locuitori - 96,81%). Pentru 3,14% din populație (65 locuitori), apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (1998 locuitori - 96,66%). Pentru 3,24% din populație (67 locuitori), nu este cunoscută apartenența confesională.

Structura populației Comunei Țuțora, pe localitățile componente, este următoarea:

• Țuțora – 1046 locuitori;
• Chiperești – 342 locuitori;
• Oprișeni – 679 locuitori.

ANEXA Nr. 6.a

la statut

COMPONENŢA NOMINALĂ, PERIOADA/PERIOADELE DE EXERCITARE 

A MANDATELOR ALEŞILOR LOCALI DE LA NIVELUL UAT COMUNA ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI, PRECUM ŞI APARTENENŢA POLITICĂ A ACESTORA, 

ÎNCEPÂND CU ANUL 1992

PRIMAR 

1. mandatul 1992-1996 

1. mandatul 1996-2000 

1. mandatul 2000-2004

1. mandatul 2004-2008 

1. mandatul 2008-2012

1. mandatul 2012-2016 

1. mandatul 2016-2020

1. mandatul 2020-2024 

ANEXA Nr. 6.b

la statut

COMPONENŢA NOMINALĂ, PERIOADA/PERIOADELE DE EXERCITARE ALE MANDATELOR ALEŞILOR LOCALI DE LA NIVELUL UAT COMUNA ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI, PRECUM ŞI APARTENENŢA POLITICĂ A ACESTORA, 

ÎNCEPÂND CU ANUL 1992

I. CONSILIERI LOCALI 

a) mandatul 1992-1996 

b) mandatul 1996-2000 

c) mandatul 2000-2004 

d) mandatul 2004-2008 

e) mandatul 2008-2012 

f) mandatul 2012-2016 

g) mandatul 2016-2020

1. mandatul 2020-2024

II. VICEPRIMARI 

a) mandatul 1992-1996 

b) mandatul 1996-2000 

c) mandatul 2000-2004 

d) mandatul 2004-2008

e) mandatul 2008-2012 

f) mandatul 2012-2016 

g) mandatul 2016-2020 

h) mandatul 2020-2024 

ANEXA Nr. 7

la statut

PROCEDURA 

PRIVIND ACORDAREA TITLULUI DE „CETĂŢEAN DE ONOARE AL COMUNEI“, 

RESPECTIV A „CERTIFICATULUI DE FIU/FIICĂ AL/A COMUNEI ȚUȚORA“

Articolul 1

Titlul de „Cetăţean de onoare al Comunei Țuțora“, denumit în continuare Titlu reprezintă cea mai înaltă distincţie acordată de către Consiliul Local al Comunei Țuțora. 

Articolul 2

Certificatul de „Fiu/fiică al/a Comunei Țuțora “, denumit în continuare Certificat reprezintă distincţia acordată de către Consiliul Local al Comunei Țuțora persoanelor născute în Comuna Țuțora, la împlinirea vârstei de 18 ani. 

Articolul 3

Titlul şi Certificatul se pot acorda la iniţiativa: 

a) primarului; 

b) consilierilor locali; 

c) unui număr de cel puţin 5% din numărul total al locuitorilor cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială respectivă. 

Articolul 4

Acordarea Titlului şi a Certificatului nu este condiţionată de cetăţenie, naţionalitate, vârstă, domiciliu, sex, religie, apartenenţă politică. 

Articolul 5

Titlul şi Certificatul au următoarele caracteristici: 

a) sunt personale; 

b) sunt netransmisibile; 

c) reprezintă un drept al titularului; 

d) au valabilitate nedeterminată. 

Articolul 6

Sunt îndreptăţite să fie propuse pentru acordarea Titlului categoriile de persoane sau personalităţi care se găsesc în una din următoarele situaţii: 

a) personalităţi cu recunoaştere locală, naţională sau internaţională care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării Comunei Țuțora şi a imaginii acesteia; 

b) personalităţi care, prin realizările lor deosebite, au făcut cunoscut numele Comunei Țuțora, în ţară şi străinătate; 

c) persoane care, prin acţiunile lor, au preîntâmpinat producerea de evenimente deosebit de grave sau prin sacrificiul suprem au salvat vieţile concetăţenilor lor, în Comuna Țuțora; 

d) persoane care, prin acţiunile lor dezinteresate (donaţii, acţiuni umanitare etc.), au produs o îmbunătăţire simţitoare a condiţiilor de viaţă a locuitorilor Comunei Țuțora; 

e) foşti deţinuţi politici sau veterani de război care prin activitatea lor ulterioară au un aport la realizarea unei imagini pozitive a Comunei Țuțora în lume; 

f) sportivi din Comuna Țuțora care au obţinut rezultate deosebite în competiţii sportive internaţionale; 

g) alte situaţii stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului local, după caz. 

Articolul 7

Nu pot deţine Titlul persoanele care se găsesc în una din următoarele situaţii: 

a) condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă pentru infracţiuni contra statului, crime împotriva umanităţii, fapte penale; 

b) care au dosare pe rol, în cauze care ar leza imaginea Titlului; propunerea se va face după clarificarea situaţiei juridice. 

Articolul 8

(1) Persoanele prevăzute la art. 3 solicită acordarea Titlului sau a Certificatului prin depunerea unui dosar la UAT Comuna Țuțora. 

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) cu privire la acordarea Titlului cuprinde cel puţin următoarele înscrisuri:

a) actul de identitate (copie vizată în conformitate cu originalul); 

b) curriculum vitae (în original); 

c) certificat de cazier judiciar (în original); 

d) actul de deces al celui propus, după caz (copie vizată în conformitate cu originalul). 

(3) Dosarul prevăzut la alin. (1) cu privire la acordarea Certificatului cuprinde cel puţin următoarele înscrisuri:

a) actul de identitate (copie vizată în conformitate cu originalul); 

b) curriculum vitae (în original). 

(4) Persoanele prevăzute la art. 3, după înregistrarea dosarului, depun la secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale proiectul de hotărâre de consiliu însoţit de referatul de aprobare şi dosarul prevăzut la alin. (2) sau (3). 

(5) Proiectul de hotărâre prevăzut la alin. (4) este înscris pe ordinea de zi a şedinţelor consiliului dacă sunt îndeplinite prevederile art. 136 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare. 

(6) Proiectul de hotărâre prevăzut la alin. (4) este dezbătut în şedinţă ordinară sau extraordinară. 

(7) Hotărârea privind acordarea Titlului sau a Certificatului, după caz, se adoptă cu majoritatea absolută a consilierilor consiliului local. 

(8) Propunerile respinse nu pot fi reintroduse în dezbatere pe perioada mandatului în curs. 

(9) Decernarea Titlului se face de către primarul Comunei Țuțora, în cadrul şedinţelor ordinare sau extraordinare ale Consiliului Local al Comunei Țuțora.

(10) Acordarea Certificatului se face de către primarul Comunei Țuțora, în cadrul unei festivităţi care se organizează de către primar.

Articolul 9

Înmânarea Titlului se realizează după cum urmează: 

a) preşedintele de şedinţă anunţă festivitatea ce urmează să se desfăşoare; 

b) primarul Comunei Țuțora prezintă referatul de aprobare care a stat la baza propunerii Hotărârii Consiliului Local; 

c) primarul Comunei Țuțora înmânează diploma de „Cetăţean de onoare al Comunei Țuțora“ persoanei laureate sau persoanei care o reprezintă; 

d) ia cuvântul persoana laureată sau reprezentantul acesteia; 

e) pot să ia cuvântul şi alte persoane prezente care doresc să sublinieze pe scurt meritele laureatului; 

f) laureatul sau, după caz, persoana care îl reprezintă este invitat/ă să scrie câteva rânduri în Cartea de onoare a Comunei Țuțora. 

Articolul 10

Deţinătorii în viaţă ai Titlului dobândesc următoarele drepturi specifice: 

a) dreptul de a lua cuvântul în şedinţele Consiliului Local al Comunei Țuțora la dezbaterea materialelor care privesc întreaga comunitate; 

b) dreptul de a participa la toate manifestările desfăşurate sub patronajul Consiliului Local al Comunei Țuțora sau în care acesta este coorganizator; 

c) dreptul de a călători gratuit pe toate mijloacele de transport în comun din Comuna Țuțora; 

d) dreptul de a participa gratuit la toate manifestările cultural-sportive organizate de instituţiile aflate în subordinea consiliului local; 

e) alte drepturi stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Local al Comunei Țuțora. 

Articolul 11

Drepturile prevăzute la art. 6 încetează în următoarele situaţii: 

a) decesul titularului; 

b) retragerea Titlului. 

Articolul 12

Titlul se retrage în următoarele situaţii: 

a) atunci când ulterior decernării apar incompatibilităţile prevăzute la art. 7 lit. a); 

b) atunci când persoana laureată produce prejudicii de imagine sau de altă natură Comunei Țuțora, locuitorilor săi sau ţării. 

Articolul 13

Retragerea Titlului se face de către Consiliul Local al Comunei Țuțora, după următoarea metodologie: 

a) este sesizat Consiliul Local al Comunei Țuțora de către persoanele menţionate la art. 3; 

b) dezbaterea cazului se va face în cadrul comisiilor consiliului local; 

c) retragerea Titlului se va face prin hotărâre a consiliului local, adoptată cu majoritate absolută, cu aplicarea prevederilor art. 8 pentru dezbaterea candidaturii; 

d) la şedinţa consiliului va fi invitat deţinătorul Titlului, iar dacă va fi prezent i se va acorda cuvântul, la solicitarea sa. 

Articolul 14

Cetăţenii de onoare au datoria de a promova imaginea Comunei Țuțora. 

Articolul 15

Fiecare Cetăţean de onoare va planta un copac pe care va fi aplicată o plăcuţă cu numele acestuia. 

Articolul 16

Informaţiile publice referitoare la „cetăţenii de onoare“ vor fi publicate şi în format electronic pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale. 

Articolul 17

Legitimarea cetăţenilor de onoare sa va face în baza unui înscris denumit brevet, semnat de către primarul Comunei Țuțora. 

ANEXA Nr. 8

la statut

REŢEAUA RUTIERĂ A COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

A. Drumuri de interes judeţean 

Drumul judeţean DJ249E, cu o lungime de 4,00 km pe teritoriul Comunei Țuțora, județul Iași

Drumul judeţean DJ249D, cu o lungime de 7,2 km pe teritoriul Comunei Țuțora, județul Iași

B. Drumuri de interes local 

1. Drumuri vicinale 

Numărul total al drumurilor vicinale: 8

Lungimea totală a drumurilor vicinale: 16 km

2. Străzi 

Numărul total al străzilor: 63

Lungimea totală a străzilor:  13,7 km

ANEXA Nr. 9

la statut

PRINCIPALELE INSTITUŢII DIN DOMENIUL EDUCAŢIEI, 

CERCETĂRII, CULTURII, SĂNĂTĂŢII, ASISTENŢEI SOCIALE 

ŞI ALTELE ASEMENEA

I. Instituţii din domeniul educaţiei şi cercetării 

• Școala Gimnazială cu clasele I-VIII din satul Țuțora
• Școala primară cu clasele I-IV din satul Oprișeni
• Școala primară cu clasele I-IV din satul Chiperești
• Grădinița cu program normal din satul Țuțora
• Grădinița cu program normal din satul Oprișeni

 II. Instituţii din domeniul culturii 

• Căminul cultural din satul Țuțora
• Biblioteca comunală

Manifestări culturale:

• 8 septembrie - hramul bisericii Țuțora, Ziua localităţii
• 8 noiembrie - hramul bisericii Oprişeni
• 6 decembrie - hramul bisericii Chipereşti

III. Instituţii din domeniul sănătăţii 

• Dispensarul medical Țuțora
• Clinica Ispirescu Tomești – Punct de lucru în Țuțora (în cadrul Dispensarului medical)
• Cabinet stomatologic
• Farmacie

IV. Instituţii din domeniul asistenţei sociale 

• Servicii sociale pentru persoane cu dizabilități, acordate la domiciliul beneficiarului: există 10 asistenți personali ai persoanelor cu handicap grav în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Țuțora

V. Instituţii în domeniul tineretului şi sportului 

• Asociația Sportivă Țuțora 

ANEXA Nr. 10

la statut

PRINCIPALELE FUNCŢIUNI ECONOMICE,

CAPACITĂŢI DE PRODUCŢIE DIVERSIFICATE DIN SECTORUL SECUNDAR ŞI TERŢIAR, PRECUM ŞI DIN AGRICULTURĂ

Activitățile economice specifice zonei sunt:

• legumicultura
• cultura păioaselor, a porumbului, a plantelor industriale (floarea-soarelui, rapiță, sfeclă de zahăr)
• viticultura.

Economia Comunei Țuțora este preponderent agrară. Principalele activități economice de aici sunt:

• cultura plantelor;
• legumicultura;
• creșterea animalelor;
• apicultura;
• comercializarea produselor agricole.

În zonă funcţionează 69 de operatori economici în domeniile agricultură, servicii și comerţ.

Principalii operatori economici acoperă domenii de activitate variate, de la activități în ferme mixte de creșterea animalelor, diverse activități de producție, la tratarea și eliminarea deșeurilor, activităţi în domeniul serviciilor, etc.

Operatori economici pe domenii de activitate:

ANEXA Nr. 11

la statut

INVENTARUL BUNURILOR 

AFLATE ÎN PATRIMONIUL COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

Se anexează aici inventarul bunurilor aflate în patrimoniul Comunei Țuțora, întocmit şi atestat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 31/31.03.2020

ANEXA Nr. 12

la statut

PRINCIPALELE ENTITĂŢI PRIVIND SOCIETATEA CIVILĂ, 

RESPECTIV PARTIDELE POLITICE, CULTELE, INSTITUŢIILE DE UTILITATE PUBLICĂ, PRECUM ŞI CELELALTE ORGANIZAŢII NONGUVERNAMENTALE, CARE AU SEDIUL SAU PUNCTUL DECLARAT CĂ FUNCŢIONEAZĂ LA NIVELUL COMUNEI ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

I. Principalele organizaţii neguvernamentale 

• Asociația pentru păstrarea valorilor culturale, care se ocupă de organizarea principalelor evenimente culturale de peste an și de agenda culturală a localității

II. Principalele partide politice 

• Partidul Social Democrat
• Partidul Național Liberal
• Partidul Verde

III. Cultele religioase 

• Biserica „Sfânta Maria” din satul Țuțora
• Biserica „Sfinții Mihail și Gavril” din satul Oprișeni
• Biserica „Sfântul Neculai” din satul Chiperești

ANEXA Nr. 13

la statut

LISTA CU DENUMIREA ÎNFRĂŢIRILOR, COOPERĂRILOR SAU ASOCIERILOR

ÎNCHEIATE DE COMUNA ȚUȚORA, JUDEȚUL IAȘI

UAT Comuna Țuțora, județul Iași este înfrățită cu:

• Orașul Nisporeni, Raionul Nisporeni, Republica Moldova
• Comuna Sireți, Raion Strășeni, Republica Moldova
• Comuna Valea Mare, Raion Ungheni, Republica Moldova

UAT Comuna Țuțora, județul Iași face parte din:

• Asociația Comunelor din România
• Zona Metropolitană Iași
• Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „Plaiurile Jijiei”
• Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „Valea Prisăcilor”
• Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubritate – ADIS Iași
• Grupul de Acțiune Locală „Ștefan cel Mare”

ANEXA Nr. 14

la statut

PROGRAMELE, PROIECTELE SAU ACTIVITĂŢILE, DUPĂ CAZ, 

A CĂROR FINANŢARE SE ASIGURĂ DIN BUGETUL LOCAL,

PRIN CARE SE PROMOVEAZĂ/CONSOLIDEAZĂ ELEMENTE DE IDENTITATE LOCALĂ DE NATURĂ CULTURALĂ, ISTORICĂ, OBICEIURI ŞI/SAU TRADIŢII