STATUTUL -COMUNEI MIHAI VITEAZU

            Vechimea elementului uman pe teritoriul comunei Mihai Viteazu, s-a constatat mai ales cu ocazia săpăturilor arheologice care s-au făcut în apropierea Cheilor Turzii şi pe Dealul Alb din satul Cheia.

La săpăturile efectuate în anul 1989 s-au descoperit obiecte din diferite epoci: unelte din piatră şi os, ceramică simplă şi pictată, resturi de arme din bronz, oseminte de om şi animale domestice. La Corneşti, pe dealul “Aurarul”,   s-au descoperit obiecte de podoabă (brăţări, mărgele), unelte, precum şi un depozit cu piese de bronz, apreciabil ca mărime. Multe din aceste obiecte sunt localizate istoric, pe la începutul epocii feudale, însă fără determinări concrete.

            Cercetările efectuate la sfârşitul sec. XIX-lea au conchis că peşterile din Cheile Turzii au fost locuite începând cu epoca de piatră, apoi în cea a bronzului şi a fierului.

            O concepţie nouă şi aproape definitivă, cu privire la istoricul zonei, a rezultat de pe urma săpăturilor şi a vastelor investigaţii făcute cu competenţă ştiinţifică de către arheologul Nicolae Vlassa, şef de secţie la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca între anii 1966-1971, astfel că faţă de cele 32 de peşteri cunoscute, s-au mai descoperit încă 28 peşteri şi firide. S-a concluzionat atunci, că cele mai vechi urme aparţinând paleoliticului inferior (cca. 600.000 î.e.n.), au apărut în preajma cheilor, la intrarea dinspre satul Cheia, pe Dealul Alb. Aici s-au descoperit, într-o străveche peşteră formată în alabastru, o locuire a omului primitiv, cu vetre de foc şi unelte de silex, aparţinând Culturii Prund. Tot pe Dealul Alb s-au descoperit fosile ale unor animale preistorice: rinocer, elefant şi o specie de cal sălbatic.

            Studii foarte importante legate de aşezarea comunei Mihai Viteazu au fost realizate la sfârşitul sec. XIX-lea de către istoricul şi geograful Orban Balás („Cum părăsim Turda ajungem la localităţile Sânmihaiu de Jos şi Sânnmihaiu de Sus, ce sunt aproape contopite. Pe circa 4 km se întinde una dintre cele mai mari comune a Scaunului Arieşului […]Astăzi (1880) satul se află în partea dreaptă a Arieşului, dar cum spun bătrânii, satul se întindea pe malul stâng al Arieşului, nu satul s-a mutat, ci Arieşul a fost obligat sa-şi schimbe cursul, prin zăgăzuire, pe la poalele Dealului Hodiniş. Şi acum se văd urmele digului în satul de jos, la moara care se află la Argila de Jos”).

Atestarea documentară

Comuna Mihai Viteazu (magh. Szentmihály), este o localitate care face parte din judeţul Cluj, regiunea istorică Transilvania. În perioada interbelică a fost reşedinţa unei regiuni din judeţul Turda. 

Localitatea a luat naştere prin unirea satelor Sânmihaiu de Jos şi Sânmihaiu de Sus. Până în anul 1876 ambele sate (Sânmihaiu de Jos şi Sânmihaiu de Sus) au aparţinut Scaunului Secuiesc al Arieşului.

            Dintre toate satele din Scaunul Arieş, Sânmihaiul este atestat, în spaţiul actual, din anul 1170 cu dovezi de existenţă. În acea dată, la o fixare de graniţă între Turda şi Scaunul Arieş, se aminteşte despre această localitate de graniţă sub numele de Szent-Mihalyfalva.

După Orbán Balász, prima dovadǎ de existenţă se face, după cum am mai precizat, la 1170. Tot el precizează că la 1241 satul a fost distrus de tătari. Apare din nou, într-un document referitor la înfiinţarea Scaunului Arieş, în 1313, precum şi în registrul de dijme papale (1332-1335), unde este prezentat un anumit Paulus Sacerdos de Sancti Michaelis. Între anii 1332-1335, întâlnim în registrele papale, denumirea satului Villa Sant Michaeli.

Un alt autor, Ernst Wagner dă ca dată pentru prima menţiune documentară, anul 1176 pentru localităţile Alsoszentmihaly(Sânmihaiul de Jos) şi 1394 pentru Felsoszentmihaly (Sânmihaiul de Sus).

            Documentele confirmă cu claritate existenţa la 1394, a satului Sânmihaiu de Sus şi în 1441, a posesiunilor din Sânmihaiu de Sus. Pe la 1442, comuna MihaiViteazu este menţionată, cu prilejul „homagiului”, faţă de principele Gheorghe Rakoczi al II-lea. După o perioadă de 14 ani, respectiv în 1455, apare sub numele de Zenthnyfalva, apoi după 200 de ani (1624) Also-Szent-Mihalyfalva, în 1760-1762 Also Szent Mihaly, iar în 1854 Also Szent Mihalyfalva.

            Satul Sânmihaiu de Sus la 1394 apare sub numele de Felsewszentmihalyzfalva, la 1468 Felsew-Szent Mihaly, la 1760-1762 Felso-Szent Mihaly, iar la 1854 Felso-Szent Mihalyfalva.

În ceea ce priveşte satul Cheia(Mischiu, Meszkö), este specificată ca dată de atestare în 1333, Sacerdos de Meszkö. În unele documente, numele acestei localitatăţi este de Mişcău.

            Pentru satul Corneşti, prima menţiune documentară a existenţei localităţii este în anul 1332, când se precizează preoţii care achită dijma în Arhidiaconatul de Turda. Mai apare o nouă menţiune documentară după aproximativ 200 de ani, respectiv în 1587-1589 cu prilejul perceperii dijmei din această zonă.

 Aşezarea Comunei Mihai Viteazu

            Comuna Mihai Viteazu face parte din ţara Tansilvaniei, regiune situată în partea de sud-est a judeţului Cluj, la limita vestică a Câmpiei Transilvaniei, în cea mai mare parte depresiunea Turda-Câmpia Turzii, formată în cursul mijlociu şi inferior al Arieşului. Spre limita de vest şi nord-vest a teritoriului comunei, apare partea periferică a Câmpiei Transilvaniei, reprezentată printr-un versant monoclinal dezvoltat între altitudinea de 335-500 m.

            Din punct de vedere teritorial comuna Mihai Viteazu este una dintre cele mai mici din cadrul judeţului Cluj, ea având o suprafaţă de 47,53 km², respectiv 4753 ha, dintre care 1129 ha (Mihai Viteazu 880 ha, Cheia 114 ha, Corneşti 135 ha) fiind intravilan şi 3624 ha extravilan.

            Centrul de comună, satul Mihai Viteazu, se află pe drumul naţional 75 Turda-Câmpeni, la 6 km de Turda.

            Vecinii sunt: comuna Sănduleşti la Nord, comuna Petreştii de Jos la Vest, comuna Moldoveneşti la Vest şi Est şi Municipiul Turda la Est.

            Comuna este situată la poalele munţilor Apuseni, de-a lungul Văii Arieşului, în zona de contact a Munţilor Trascăului cu Podişul Transilvaniei. 

 Localităţi aparţinătoare Comunei Mihai Viteazu

Comuna Mihai Viteazu este alcătuită din 3 sate: Mihai Viteazu , Corneşti şi Cheia.

            Mihai Viteazu - centrul de comună - este şi cea mai importantă aşezare din punct de vedere socio-economic şi cultural. Se găseşte pe cursul Arieşului şi pe DN 75 la 6 km de Turda. 

În august 2006 Mihai Viteazu devine “SAT EUROPEAN”, ca urmare a rezultatelor deosebite înregistrate în cadrul acţiunilor comunitare înscrise în baza concursului  “Satul românesc, sat european”, organizat în 2005 de către Delegaţia Comisiei Europene în România. 

            Corneşti - se află pe cursul Arieşului, în amonte de centrul de comună, adică în partea de vest. Este a doua localitate a comunei, atât ca suprafaţă cât şi ca număr de locuitori. Se află pe DN 75 la aproximativ 10 km de Turda şi 4 km de centrul de comună.

Cheia - este situată în partea de nord-vest a comunei, în zona colinară. Pe raza localităţii Cheia se află cabana Cheile Turzii şi intrarea în vestitele Chei. Este cea mai mică dintre localităţile comunei şi este aşezată pe malul stâng al Arieşului. Este legată de şoseaua naţională printr-un drum comunal 1 km.

Cadrul fizico-geografic

            Transilvania este considerată de către mulţi specialişti ca ţara tuturor formelor de relief, de la câmpia joasă până la munţii relativ înalţi. 

            Ea se înfăţişează într-un peisaj natural deosebit de variat, complex şi pitoresc.Faptul că s-au aşezat oameni în  această zonă întinsă a Apusenilor este urmarea simbiozei dintre aceştia  şi formele de relief, care le-a oferit cadrul şi potenţialul natural unei dezvoltări socio-economice.

 Relieful şi climă

 Relieful

            Dacă se studiază cu atenţie întregul relief al Transilvaniei se va constata că el înfăţişează un peisaj natural deosebit de variat, complex şi pitoresc.

            Relieful comunei Mihai Viteazu este foarte diversificat, de un pitoresc aparte, el constituind o importantă sursă turistică.

Satele Mihai Viteazu şi Corneşti fac parte din categoria localităţilor de câmpie de tip adunat, având densităţi de tip intravilan de 18,23 locuitori/ha la Mihai Viteazu şi de 13,54 locuitori/ha la Corneşti. Satul Cheia este situat pe versantul cu pantă pronunţată, de pe malul stâng al Arieşului, cu aspect ce îl prezintă ca o localitate răsfirată într-o oarecare măsură, un tip de aşezare premontană, având o densitate de 8,8 locuitori/ha.

            Având o poziţie geografică deosebită pe cursul mijlociu al Arieşului, la limita dintre zona premontană şi depresiunea cea mai fertilă a judeţului, comunei i se conferă rolul de baraj în faţa emigraţiei din zona montană. 

            Având un relief plat, cu o pondere a pădurilor destul de scăzută, comuna Mihai Viteazu este o unitate teritorial-administrativă de câmpie, cu o agricultură intensivă şi un grad de urbanizare ridicat, cu foarte bune legături cu zonele înconjurătoare.

Pe teritoriul comunei, situate la periferia estică a Munţilor Apuseni, într-o zonă foarte complexă atât din punct de vedere fizico-geografic, cât şi economic-geografic, se interferează trei trepte de relief: montan, deluros şi de şes, cu predominanţă.

a). Relieful montan - deţine 10% din suprafaţa comunei şi corespunde cu ultimele ramificaţii  ale Munţilor Trascăului, subunitate a Munţilor Apuseni.

            Pe teritoriul comunei este inclus un sector restrâns din Cheile Turzii, respectiv intrarea estică, şi defileul sălbatic al văii Hăşdate, cuprins între Cheile Turzii până la vărsarea în Arieş, în dreptul satului Corneşti.

Altitudinile sunt sub 800 m, atingând abia în punctele maxime 741 m (Dealul Mare) şi 750 m (Colţul Sândului).

            Alte câteva culmi montane din zona defileului, în partea de vest a comunei, sunt: Baba Vară, culme împădurită cu pini şi având zone de păşunat, Vârful Piatra Sură, Poiana Mică, Poiana Mare, Aluniş.

            Din punct de vedere geologic întâlnim aici calcare, gipsuri şi şisturi cristaline, în apropierea satului Cheia găsindu-se o carieră de piatră. 

b). Dealurile - deţin 30% din teritoriul comunei şi includ versantul stâng al văii Arieşului. Această treaptă de relief aparţine periferiei nord-estice a Câmpiei Transilvaniei.Altitudinele coboară de la 445 m la 350 m la baza versantului, în apropierea firului văii.Specific pentru această zonă sunt alunecările de teren care se întind din Mihai Viteazu, până în preajma satului Cheia. Acestea sunt alunecări vechi cu aspect de piramidă sau movilă, iar în spatele lor se întâlnesc ochiuri de apă. Alunecările sunt rezultatul exploatărilor întinse din carierele de marne, argilă şi gipsuri. Dealurile din această zonă sunt:

• Dealul Hodiniş 444 m - fânaţ
• Dealul Piatra Tăiată - păşune şi fânaţ
• Dealul Pordei - fânaţ şi arabil până la limita cu comuna Sânduleşti
• Dealul Dosul
• Dealul Faţa Dosului - 450 m
• Dealul Faţa Dosului de Sus
• Dealul Faţa Dosului de Jos 
• Dealul Alb - 500 m
• Dealul Imezeu - 425 m
• Dealul Lupilor
• Dealul Continit

c). Treapta depresionară - deţine cea mai mare parte din teritoriul comunei respectiv 60%. Câmpia are pe teritoriul comunei două subunităţi distincte: Lunca Arieşului, în imediata vecinătate a râului, şi terasele. Astfel, din Lunca Arieşului putem localiza, în partea dreaptă a râului, două zone: Ciga de Sus şi Ciga de Jos, iar în partea stângă a râului: Pordei sub Deal şi Valea Sândului.

            Dar cea mai întinsă câmpie a comunei, şi desigur zona agricolă cea mai importantă, este partea de sud a localităţii Mihai Viteazu. Este vorba despre câmpia care cuprinde două terase distincte care ating câteva sute de metrii lăţime şi se întind la vest până la satul Corneşti, iar la est până la hotarul Turzii.

            Această zonă se împarte în două subdiviziuni: Terasa de Jos şi Terasa de Sus. Geologic, aici predomină depozitele de terasă: pietriş, nisip şi aluviuni. În urmă cu multe sute de ani cursul Arieşului era prin zona Terasei de Jos. Se distinge şi acum albia pietroasă a râului care a fost strămutat din cauza inundaţiilor dese şi devastatoare.

 Clima

            Clima este continental moderată, însă pe raza comunei diferă de la sat la sat, cu deosebire în ceea ce priveşte satele Mihai Viteazu şi Corneşti, pe de-o parte, şi satul Cheia, pe de altă parte. Astfel, în timp ce pentru satele Mihai Viteazu şi Corneşti temperatura medie anuală este de 19-22˚C, la Cheia, datorită curenţilor ce pătrund dinspre Cheile Turzii, se înregistrează temperaturi cu 2-3˚C sub media comunei. 

            Înălţimile care sunt pe malul stâng al Arieşului formează un paravan ce protejează satele Corneşti şi Mihai Viteazu de curenţii ce vin dinspre munte, în mod deosebit, dinspre Cheile Turzii. 

Microclimatul comunei este favorizat de influenţele fonice. Acestea sunt mişcări descendente ale aerului pe versantul estic al Munţilor Apuseni, mişcări ce se resimt pe culoarul Arieşului şi al Mureşului.

            Sunt frecvente inversiunile de temperatură în zona depresionară (cantonarea aerului rece pe vale), în intervalul mai răcoros al anului (septembrie-martie), cu maxim de intensitate şi frecvenţă în luna decembrie.

            Nu se poate vorbi de călduri excesive şi nici de geruri puternice, mai ales în ultimii 20 de ani, toamnele sunt lungi, cu o vreme deosebit de frumoasă, vânturile sunt orientate atât pe culoarul Arieşului, cât şi în Cheile Turzii. Sub aspectul precipitaţiilor, media anuală este de 550–700 l/m². Cantităţile anuale de precipitaţii prezintă şi o accentuată variabilitate în timp, de la un an la altul. De regulă, îngheţul apare în partea a doua a lunii noiembrie, iar zăpada după 10 decembrie.

 Resurse naturale

            Din punct de vedere geologic predomină depozitele fluviale de luncă şi terasă. Aceste formaţiuni constituie amplasamentul localităţilor Mihai Viteazu şi Corneşti, ambele situate pe terasa a III-a pe malul drept al Arieşului, pe terenul cu pante slabe şi foarte slabe spre sud.

            Conform datelor arheologice, localităţile Mihai Viteazu şi Corneşti, au fost fondate iniţial pe malul stâng al Arieşului, însă din cauza marilor şi permanentelor inundaţii ce puneau în pericol viaţa şi bunurile locuitorilor, aceste două aşezări au fost mutate pe malul drept pentru a se asigura mai apoi o dezvoltare pe toate planurile. Dintr-o serie de documente, rezultă că în urmă cu mulţi ani, râul Arieş şi-a avut albia pe un alt traseu, ce se afla în zona de dincolo de calea ferată îngustă, dintre Fabrica de Sticlă şi dealul unde se află mormântul marelui Voievod Mihai Viteazul (conform documentului ce se referă la construirea Fabricii de Sticlărie, de unde rezultă că pe locul unde urma să se construiască unitatea, precum şi în împrejurimi, erau multe mlaştini, trestie şi terenuri care erau bune pentru a fi exploatate pentru construcţii, nisip şi balast).

            Solul are o fertilitate dintre cele mai ridicate din judeţ, lucru ce a asigurat, în mod constant, o producţie vegetală importantă.

În ceea ce priveşte subsolul, în comuna Mihai Viteazu se exploatează:

• argila-din zona Dealului Hotiniş, din partea de est a localităţii Mihai Viteazu, înspre municipiul Turda. 
• balastul (folosit în construcţii)-se scoate din Lunca Arieşului, mai ales din partea de est a satului Cornesti, unde se află o importantă balastieră.
• apele subterane- reprezintă o mare bogăţie a comunei Mihai Viteazu.

            O altă bogăţie aflată în zona comunei Mihai Viteazu o reprezintă marile rezerve de pietriş şi nisip de pe albia minoră a râului Arieş, materie primă pentru realizarea construcţiilor civile şi industriale. De asemenea mai există şi o importantă rezervă de gips în apropierea satului Cheia.

Principalele resurse ale solului aflate în perimetrul comunei Mihai Viteazu sunt materialele de construcţii. Acestea pot reprezenta materii prime pentru unităţi dispuse să le prelucreze, transformându-le în produse superioare: ciment, sticlă, gips, ceramică, cărămidă.

 Reţeaua hidrografică

            De la est la vest comuna este străbătută de râul Arieş (Aurarul), care are un traseu variabil, cu multe meandre şi o reţea hidrografică săracă. Principalul afluent al Arieşului, pe teritoriul comunei este pârâul Hăşdate care curge dinspre nord în partea de vest a comunei.

            a) Izvoarele subterane

            Apele subterane aflate în perimetrul comunei Mihai Viteazu sunt captate prin staţiile de pompare şi pot asigura apa potabilă pentru oraşele Turda şi Câmpia Turzii. Apele din pânza freatică sunt captate prin trei staţii amplasate astfel: una în partea de vest a satului Cornesti şi două staţii în satul Mihai Viteazu, în partea de est şi de vest a localităţii.

            Pânza freatică este la o adâncime de 6-7 m şi ea este captată în gospodăriile populaţiei  prin pompe manuale sau fântâni săpate.

            b) Apele curgătoare

            Valea Arieşului, părăseşte munţii la Moldoveneşti, străbătând comuna Mihai Viteazu de la vest la est.

            Râul Arieş este pricipala apă curgătoare din comună şi acesta izvorăşte din Munţii Apuseni. Pe cursul său superior adună mulţi afluenţi, având astfel un debit considerabil.

            După inundaţiile catastrofale din 1975, s-au construit diguri de apărare a satului. Astfel, terenurile din Ciga de Sus şi Ciga de Jos nu mai sunt inundabile, ele fiind redate integral agriculturii.

            Arieşul primeşte pe teritoriul comunei Mihai Viteazu trei afluenţi:

• Valea Hăşdate, care la traversarea calcarelor din Munţii Trascăului şi-a creat chei, iar apoi şi-a săpat prin munţi un sălbatic defileu, până la confluenţa cu râul Arieş, la Corneşti.
• Valea Bădenilor, traversează terasele de la sud la nord şi se varsă în Arieş pe raza localităţii Mihai Viteazu.
• Valea Plăieştilor, este un pârâu mic, paralel cu Valea Bădenilor, şi se varsă în Arieş în dreptul localităţii Cheia.

            c) Apele stătătoare

            Pe teritoriul comunei Mihai Viteazu sunt puţine exemple care se încadrează la acest subcapitol. Totuşi, se poate aminti Balta Cheia, baltă formată din acumulările apei de ploaie în excavaţiunile cauzate de alunecările de teren din zona deluroasă. Balta are o întindere de aproximativ 15 arii, iar apa este folosită la adăpatul animalelor care pasc pe păşunile din împrejurimi. În această baltă există peşte, iar în zona din jurul bălţii întâlnim o vegetaţie specifică: papură, trestie, pipirig, arini şi salcie.

Bălţi mai mici se formează şi pe malurile Arieşului, mai ales în partea dinspre sat. Când apele Arieşului ies din matcă, excavaţiunile efectuate pentru scoaterea balastului şi nisipului se umplu cu apă. Şi în aceste bălti există peşte, iar în zonă există vegetaţia specifică zonei de baltă amintită mai sus.

Solurile

            Calitatea solului este foarte bună, astfel  acesta are o fertilitate ridicată, dintre cele mai ridicate din judeţ, ceea ce a asigurat în mod constant o producţie vegetală şi de legume importantă. Cultivarea viţei de vie şi pomicultura au o mare însemnătate.

Comuna Mihai Viteazu  are soluri foarte diversificate, în funcţie de forma de relief analizată. Relieful fiind foarte variat determină şi o mare diversitate a solurilor.

            În zona de luncă şi terasa inferioară, solurile sunt aluvionare necarbonate, humificate, soluri foarte bune pentru cultivarea legumelor.

            Soluri foarte productive sunt şi cele de pe terasa superioară, mai ales cele din partea de sud a comunei, respectiv în luncă şi Tabla Plăieşti. Aici există solul brun de terasă şi solul brun roşcat de tereasă, mediu şi puternic levigat. Aceste soluri permit cultivarea cu succes a cerealelor, cartofului, sfeclei de zahăr, dar şi a zarzavaturilor şi a cepei.

            În partea nordică a comunei, în zona de deal, solurile sunt diferite şi mai puţin rodnice: sol aluvionar brun mediu humificat cu material schelet rar şi multe soluri erodate în zona Dealului Alb, cernoziom levigat degradat.

            Versantele slab înclinate din zona Cheilor Turzii sunt cu soluri brune gălbui de pădure şi podzol, marnă şi nisipuri.

  Flora şi fauna

            Flora este caracteristică zonelor de câmpie şi de deal. Zona Cheilor Turzii prezintă o situaţie deosebită, aici cresc aproape 1000 de soiuri de plante, care reprezintă aproape o pătrime din soiurile florei ţării, precum şi plante foarte rare. Această rezervaţie floristică, cu multiple valenţe de ordin ştiinţific, social, estetic, a fost pusă sub ocrotire.

            Flora specifică zonei de deal poate fi exemplificată aici cu păşuni întinse din preajma satului Cheia unde se regăsesc ierburi, tufe de măceş şi porumbel.

            În zona Munţilor Trascăului se află, grupate pe versante, păduri de foioase care ocupă aproximativ 40% din totalul fondului forestier al comunei. Coniferele, respectiv pinul, ocupă aproximativ 60% din suprafaţa acoperită cu pădure. În total, pădurea acoperă 555 ha din suprafaţa comunei Mihai Viteazu. Pe Valea Hăşdatei şi pe Arieş se întâlnesc arinul şi salcia.          În ceea ce priveşte fauna, se poate vorbi despre existenţa berzei albe, a unor păsări sedentare şi ale unor păsări migratoare, a şoarecelui comun, a hârciogului, a cârtiţei, a potârnichii. Se mai întâlnesc şi mistreţul, lupul, vulpea, căprioara.

            Speciile întalnite aici sunt şi de interes cinegetic, zona fiind căutată de vânători şi pescari. Se pot vâna iepuri, mistreţi, căprioare, vulpi. Foarte imporatant este că în stâncăria Cheilor Turzii se mai pot vedea exemplare rare de acvilă de stâncă.

            Lumea păsărilor este foarte bogată, existând aici specii de păsări prezente şi în alte zone ale ţării: cioara de arătură, guguştiucul, ţarca, potârnichea, fazanul, rândunica, vrabia, cucul, barza şi altele. În apele Arieşului şi Hăşdatelor se găseşte mreana, cleanul şi scobarul.

Rezervaţiile naturale

Când se vorbeşte despre zona Turda, în special despre comuna Mihai Viteazu, în mod automat se face referire în primul rând la Cheile Turzii.Obiectiv turistic deosebit, atât pentru români, cât şi pentru străini, Cheile Turzii atrag anual foarte mulţi turişti, sportivi, oameni de ştiinţă, tineri ecologişti.

            Cheile sunt parcurse de firul văii Hăşdate care străbate stâncile Munţilor Trascăului, oferind imagini extraordinare. Pereţii muntelui prezintă pe ambele părţi nenumǎrate peşteri, de diferite dimensiuni, unele din ele au oferit adăpost omului primitiv, care a lăsat aici urme materiale.

            Cheile Turzii au exercitat o mare atracţie pentru localnicii din jur care au dat denumiri sugestive unor formaţiuni. De asemenea s-au formulat şi perpetuat poveşti şi legende legate de apariţia unor forme de relief, izvoare. Acestea au mers, însă, în paralel cu istoria şi geografia greu de descifrat a cheilor.

            Despre flora şi fauna din Cheile Turzii se poate spune că sunt deosebite, Cheile Turzii reprezentând un adevărat monument al naturii, este o rezervaţie floristică cu exemplare de plante unice în Europa. Aici cresc aproape 1.000 de soiuri de plante printre care se numără şi plante rare. 

           Peisajul sălbatic întâlnit în Chei determină  mulţi turişti să revină şi să petreacă din ce în ce mai mult timp în zonă. Acest loc este preferat şi de către alpinişti, ei având posibilitatea  să escaladeze pereţii de piatră ai Cheilor. 

            Câteva din rarităţile din aceasta zonă, sunt: ceapa ciorii din cheie (Allium obliquum), o specie de scoruş (Scorbus dacica), arbustul pitic-cârcelul (Epehedra distachya) aceste plante aflându-se aici din epoci îndepărtate. Specii alpine: ochiul boului (Aster alpinus), piciorul cocoşului (ranunculus oreophilus), bănica (Phyteuma orbiculare), odoleanul de stâncă (Valeriana tripteris). Din vegetaţia de stepă întâlnim specii de colilie (Stipa eriocoulis), colilie neagră (Stipa capillata), păiuş (Festuca vallesiaca), peliniţă (Artemisia pontica). Alte specii rare sunt: zmeoaica, frăsinelul, garofiţa, tisa, tulchina.

            Factorii naturali atât de specifici au avut drept consecinţă şi dezvoltarea unei faune caracteristice acestui defileu. Astfel, aici există specii rare de izopode (Andronicus roseus transsylvanicus), melci, insecte cum este călugǎriţa (Montis regiosa), fluturele Ascalaphus macaronius, leul furnicilor (Euroleon nostras), libelula Caloterix splendes. Dintre păsări, adevǎrata fală a cheilor este acvila (Aquila chryaëtos). Tot o raritate e corbul (Corvus corax) şi alte specii mai mici.

            Mamiferele întâlnite aici sunt: chiţcanul de pădure, chiţcanul de apǎ, liliecii cum ar fi Myotis myotis, nevǎstuica, jderul de piatră, pisica sǎlbatică, mistreţul, căprioara, iepurele, veveriţa.

            Datorită acestor bogăţii legate de flora şi fauna cheilor, acest loc atât de interesant a fost declarat monument al naturii şi protejat prin lege.

            Cheile Turzii sunt un punct de atracţie turistică pentru mulţi drumeţi şi călători şi este unul dintre monumentele naturale cele mai cunoscute din România.

Pe raza comuneiMihai Viteazusunt înregistraţi aproximativ 200 de agenţi economici, în diferite domenii precum: comerţ, construcţii, agricultură, servicii, industrie. După cum reiese din graficul de mai jos cele mai multe firme înregistrate pe teritoriul comunei sunt în domeniul serviciilor şi al comerţului, însă activitatea principală a locuitorilor din Comuna Mihai Vitezu este agricultura.

 Industrie

Activitatea industrială este reprezentată de 8% din totalul firmelor înregistrate în comuna Mihai Viteazu.În funcţie de activitatea societăţilor  structura firmelor producatoare se prezintă  astfel:

            Rezervele de pietriş şi nisip şi compoziţia solurilor din zona Mihai Viteazu reprezintă un element cheie pentru industria extractivă şi de producţie a materialelor de construcţii. Firmele înregistrate pe teritoriul comunei, care activează în aceste domenii reprezintă aproximativ 47% din totalul firmelor productive. În acest context în localitatea Mihai Viteazu activează două firme care extrag piatră pentru construcţii şi cinci firme care produc materiale de construcţii precum rigips, beton dale, cărămidă, etc.