Anexa nr. 3

la statut

Datele privind înființarea Comunei Perișoru, prima atestare documentară, precum și evoluția istorică

Comuna Perișoru este atestată documentar din anul 1928. Comuna este situată în partea de sud a Bărăganului și încă din a doua parte a secolului al XIX-lea începe o viață efervescentă pe aceste meleaguri călărășene. Autoritățile timpului aveau să acorde o atenție deosebită punerii temeinice în valoare a Bărăganului prin cultivarea terenului, caracteristică a pătrunderii capitalismului în agricultură. Fenomenul valorificării superioare a potențialului agricol din această regiune va duce treptat la schimbarea tânărului păstor, în agricultor. 

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, pe actualul teritoriu administrativ al Comunei Perișoru se aflau moșii întinse precum: moșia  Seceleanu, moșia Pribegeanu, moșia N.D. Popa, moșia Gorgănescu, moșia Formuraki, moșia Măinescu, exploatații agricole ce cuprindeau de la câteva sute până la peste 1.900-2.000 de pogoane.

Se ajunge ca la începutul secolului XX, unele din aceste exploatații agricole să fie adevărate podoabe ale agriculturii românești. Este și cazul moșiei Seceleanu, situată în zona satului Mărculești-Gară. La început, așezarea s-a format din locuitorii târlelor: Perișoru, Puțul Grecului și Cealâcu, ce se aflau în apropierea actualei vetre de sat, măsurată în anul 1924. Locuitorii acestor mici așezări omenești, numite târle, proveneau din foștii mari muncitori agricoli ce au lucrat pe moșiile proprietarilor sau ale arendașilor unde își aveau acum locuințele formate la început din bordeie sau colibe.

Din analiza documentelor cartografice de la începutul secolului XX se observă că pe teritoriul actual al Comunei Perișoru sunt reprezentate un număr de 8 târle (Dorojan, Cealîh, Muselia, Perișor, Puțul Grecului, Pazarghidean, Cărarea, Scordufu).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei exista doar Comuna Mărculești, în plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița. Ea era formată din satele Mărculești și Morile și din cătunele Tutungiu, Cialâc, Scorduf și Movila Popii. În anul 1931, apare Comuna Perișoru, formată din satele Perișoru și Cocargeaua Nouă. În anul 1950, a trecut în administrația raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după anul 1952) din regiunea Constanța și (după anul 1956) din regiunea București.

În forma actuală, comuna a trecut la județul Ialomița (reînființat) în anul 1968. În anul 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița. În anul 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.

Singurul obiectiv din Comuna Perișoru inclus în Lista Monumentelor Istorice din județul Călărași ca monument de interes local, este conacul Pribegeanu, aflat la 4 km vest de satul Mărculești-Gară, la nord de DN3B, lângă siloz. Conacul este clasificat ca monument de arhitectură și datează din anul 1902.