ROMÂNIA

Judeţul Suceava

PRIMĂRIA  COMUNEI    FÂNTÂNA MARE

               Avizat,

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava

AMENAJAMENT  PASTORAL

U.A.T. FÂNTÂNA MARE

        Aprobat prin 

H.C.L. nr…………din…………….

Secretar general Popa Alin

…………….

Amenajamentul pastoral este valabil începând cu data de 

01.10.2025

2025

PAJIȘTILE DIN ROMÂNIA -     IMPORTANT PATRIMONIU

NAȚIONAL

Pajiștile sunt un element esențialal sistemelor de agricultură durabilă, care

răspund exigențelor cererii de alimente sănătoase și de calitate superioară.

In plus, pe lângă rolul decisiv de asigurarea furajelor pentru animale, pajiștile au o funcție importantă în dezvoltarea rurală și a mediului înconjurător reflectată prin: conservarea   biodiversității,   îmbunătățirefeartilitățiisolurilor,   fixarea  simbiotică  a echilibru hidrologic, prevenirea inundațiilorși alunecărilor de       sechestrarea carbonului, calitatea peisajului și important patrimoniu cultural.

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri iarba produsă pe pajiști a constituit fura;u! de bază pentru creșterea animalelor ierbivore domestice, ceea ce a permis dezvoltarea primelor civilizații umane.

Explozia demografică a determinat o expansiune a pajiștilor printr-o luptă continuă a omului cu vegetația forestieră, pentru a produce hrană animalelor, care îi asigură mijloace de trai precum alimente (lapte, carne) și materii prime (lână, piei), forțemotrice pentru transport și lucrările câmpului cât și alte necesități.

În zilele noastre, sistemele de creștere a animalelor bazate pe valorificarea pajiștilor, trebuie să facă fațănecesitățilorde hrană tot mai mari, având în veuc:c ca producția de furaje obținutepe aceste suprafețe să țină pasul cu cerințeletot mai mari de carne și lapte și cu schimbările climatice. In același timp, producerea furajelor pe pajiști trebuie să reducă competiția din cadrul terenului arabil pentru producerea hranei oamenilor, a animalelor și a biocombustibililor.

ROLUL      PAJIȘTILOR      ÎN      DEZVOLTAREA          DURABILĂ  A AGRICULTURII

Dezvoltarea durabilă este un proces complex ce se desfășoară prin și sub intervenția umană, care vizează dezvoltarea societății, materializarea lui bazându-se pe faptul că dezvoltarea durabilă a întregului este asigurată de dezvoltarea durqbilă a fiecărei părți a activității (MARUȘCA și colab., 2010).

In acest sens, dezvoltarea durabilă a agriculturii constituie o parce a acescui proces, agricultura fiind o componentă indispensabilă a acesteia (MOTCĂ și colab. 1994). Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un element esențialal sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor, bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă a terenurilor slab productive, în special pentru producerea biomasei, sursăenergetică regenerabilă.

Prin plantele furajere din pajiști se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol o cantitate mai mare de materie organică, menținându-seîn sol o viață biologică activă. Prin rădăcinile plantelor furajere de pajiști, care au rol de liant în prezența materiei organice, se oprește procesul de distrugere a structurii granulare a solurilor, în cele mai multe cazuri conducând Ia îmbunătățireaacestora (MOCANU, HERMENEAN, 2013; SIMTEA și colab., 1990).

Alături de administrarea gunoiului de grajd, plantele furajere de pajiști au un rol însemnat în menținereaconținutuluide humus din sol, fapt ce imprimă o portanță ridicată solului, care atenuează acțiunea de tasare a animalelor și a mașinilor agricole grele. Asolamentele cu sole înierbate au un rol esențial în menținerea microfaunei din sol și în întreruperea ciclurilor biologice pentru boli și dăunători, ceea ce conduce Ia reducerea cantităților de pesticide, care sunt nocive pentru microfaună și mediu înconjurător.

Pe lângă rolul principal de asigurare a necesarului de furaje pentru cel puțin 60% din efectivul de bovine și 80% din efectivul de ovine, pajiștile au o serie de funcții importante în dezvoltarea rurală și a mediului înconjurător.

Prin înierbare se consolidează biologic taluzurile drumurilor, halde miniere, industriale și menajere,pârtii de schi și alte terenuri lipsite de vegetație pentru a fi protejate de factorii distructivi, se stimulează pedogeneza și se înfrumusețează peisajul.Acestea funcții reflectă și definesc multifuncționalitateapajiștilor.

Toate activitățileconexe care rezultă din folosirea și valorifica:ca

precum prelucrarea produselor animaliere, colectarea florei medicinale, apicultura etc., constituie o altăfuncțieeconomică importantă a acestor suprafețe.

Pajiștile        permanente  constituie     importante   habitate          pentru animalele sălbatice și de conservare a biodiversității speciilor de plante și animale.

Acestea se pot rezuma prin următoarele:

-        în România există un numărde 783 de tipuri de habitate, din care aproape

60% se întâlnesc în pajiștile permanente;

-        pe teritoriul țării s-au identificat 3700 de specii de plante, din care peste

70% aparțin vegetației pajiștilor permanente. Dintre acestea, 74 de specii au dispărut, 485 sunt amenințatecu dispariția, 200 de specii sunt vulnerabile, 23 sunt declarate monumente ale naturii și 1253 sunt specii rare;

-        dintre speciile de animale sălbatice, 5 specii au dispărut, iar peste 30 sunt

amenințatecu dispariția;

-        structura floristică a vegetației pajiștilor din România este foarte diversă,

cu indici de biodiversitate foarte ridicați în comparație cu multe țări din Europa;

-        fondul genetic de germoplasmă al populațiilor de specii cu valoare

economică este foarte mare, România fiind considerată un rezervor biologic natural

de îmbunătățirea procesului genetic Ia multe specii agricole;

-        o floră meliferă și medicinală deosebit de bogată.

In cadrul ecosistemelor agricole afectate de eroziune, contribuțiapajiștilor este esențialăîn protejarea solului, combătând acele fenomene care conduc Ia declanșareași accelerarea procesului de eroziune (RESNIERIȚĂ, 1956).

Astfel, durata în timp pentru îndepărtarea unui strat de sol, pe adâncimea de 20 cm, în urma procesului de eroziune, pe terenurile în pantă acoperite de pajiști este de 29000 ani, față de 100 de ani pentru terenurile în pantă cultivate în sistem de rotațieși de numai 13 ani pentru terenurile în pantă cultivate cu porumb siloz în monocultură.

Prin diversitatea speciilor de plante și de animale, pajiștile permanente, înobilează și înfrumusețează mediu înconjurător oferind importante spații de recreere pentru civilizația umană.

Din păcate structura funcțională a pajiștilor din România datorită unei

gospodăriri necorespunzătoare, este profund perturbată din cauza agresivității unor specii de plante invazive (ex. feriga mare, etc.) care au înlocuit speciile valoroase în proporție ridicată. Balanța estimativă de azot fixat biologic (NFB) în agroecosistemele de pajiști și culturi de leguminoase din România este de: 30 kg/ha pe an pentru pajiștile permanente; 80 kg/ha pe an pentru pajiștile temporare și de 160 kg/ha pe an pentru leguminoasele perene (MARUȘCA și colab., 2010).

Fixarea anuală a azotului atmosferic de către leguminoase prin culturi

furajere permit reducerea costurilor de producție și a riscurilor de poluare cu nitrați.

Prin îmbogățirea materiei organice în compuși azotați, ca urmare a fixării biologice a azotului, leguminoasele stabilesc direct sau indirect interacțiuni pozitive cu speciile vecine, interacțiunice se manifestă mai ales în condiții pedoclimatice dificile, limitând efectele negative ale competiției interspecifice. Conform literaturii de specialitate cantitatea estimată de C02 stocat (sechestrat) în agroecosistemele de pajiști permanente este de 4,7 t/ha pe an, în cele de pajiști temporare de 4,2 t/ha pe an, fațăde doar 1,8 t/ha pe an de C02 stocat de culturile cerealiere. Rezultă că pe parcursul  unui an, cele cca  4,9 milioane de  pajiști   permanente  din țaranoastră pot sechestra o cantitatea totală estimată de aproximativ 23 milioane tone. O contribuție esențială își aduc plantele furajere din pajiști și pentru creșterea reținere a apei și a posibilității de a o ceda când plantele au nevoie de ea.

Comparativ cu culturile anuale, pajiștiie pełmanenie au un efect protector pentru calitatea apei, regularizarea fluxului de apă și a poluanților. După pădure, pajiștea este cea mai importantă sursă de reținere și filtrare a apei pluviale (DUMITRESCU și colab., 1979).

SITUAȚIA PAJIȘTILOR DIN ȚARA NOASTRĂ

Pajiștile permanente din țaranoastră au o răspândire de aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa, locul al V-Iea după Franța, Marea Britania, Spania și Germania.

Pajiștile din țara noastră, care reprezintă 33% din suprafața agricolă,

constituie o parte din avuția națională, de    importanță   majoră prin dimensiunea resurselor de furaje și calitatea acestora, precum și prin celelalte funcții cu efect benefic asupra protecției și frumusețiimediului înconjurător.

Aria de răspândire a suprafeței pajiștilor se regăsește pe toate formele de relief, respectiv de Ia altitudinea din Delta Dunării și câmpie, pânăIa altitudinea de 2500 m de pe platourile alpine ale munților Carpați. Aceasta face ca resursele funciare pentru pajiștile din România să fie extrem de variate sub toate aspectele: fizico-geografice; climatice; hidrografice; profunzimea solului; tipurile de sol   și însușirilor lor fizico-chimice (ROTAR, VIDICAN 2003; VîNTU și colab., 2004). în funcție de modul de folosințăpajiștile se împart în pășuni și fânețe.Din suprafața totală  de   pajiști din țaranoastră 68% o reprezintă pășunile, iar 32%  fânețele.

Repartizarea pajiștilor din noastră, funcțiede formele de relief. Se constată că 79% din suprafața de pajiști este situată în zona de deal și montană.

 Ponderea pășunilor și fânețelordin suprafața totală de pajiști, %

Zona de munte   32%      Zonade șes  21% , Zona deal 47%

 Repartizarea suprafeței de pajiști pe forme de relief, în %

Reducerea dramatică a efectivelor de animale, care Ia nivelul anului 2009 (Anuarul statistic al României, 1990-2010), au ajunsIa bovine Ia cca 40 %, respectiv Ia ovine Ia cca. 60 % din efectivul anului 1990, a atras după sine diminuarea considerabilă a suprafeței de pajiști și culturi furajere necesarc pcntŕu asigur,ăca hranei acestora. Ca urmare, o mare parte din suprafețele ocupate cu aceste culturi au fost abandonate.

          Este oportună reintroducerea în circuitul agricol a acestor suprafețe pentru obținereade biomasă necesarăproducerii biocombustibililor, aceasta în contextul în care astăzi mai mult ca oricând criza combustibililor fosili este în plină desfășurareși se pune tot mai mult accent pe utilizarea mai largă a energiilor regenerabile, nepoluante.

FACTORII LIMITATIVI Al PRODUCTIVITĂȚIPIAJIȘTILOR

Datorită faptului că pajiștile sunt amplasate în condiții staționalefoarte variate, ocupând, de regulă, suprafețele improprii altor culturi, fie datorită proprietăților fizico-chimice deficitare ale solului, fie datorită orografiei terenului sau a temperaturii insuficiente cu durată prea scurtă de vegetație de Ia altitudini mai înalte și alte cauze, productivitatea lor este strâns legată, atât de condițiile de mediu în care se găsesc, cât și de activitățileomului și animalelor sale.

Din datele MADR prezentate în „Programul național de reabilitare a pajiștilor 2005-2008", factorii limitativi pentru producția de furaje pe pajiști sunt în ordine: aciditatea solului, eroziunea, excesul de umiditate, salinitate și alcalinitate, textura solului și altele care ajung să influențeze60 % din suprafața pajiștilor permanente (Tabelul 1 și Figura 3.).

Pe  de altă   parte  productivitatea pajiștilor este  influențatădirect de acțiunea unor        factori          biotici          și       antropogeni precum abandonul   și   valorificarea necorespunzătoare, dezechilibru hidric, poluare etc.

Tabelul I

Factori fizico - chimici limitativi ai solului pentru producția pajiștilor          

Suprafețele de pajiști afectate de factori limitativi ai producției, în % din suprafața totală

Astfel, întreținereași exploatarea necorespunzătoare a făcut ca: 26 % din suprafața de pajiști permanente să fie invadată de vegetație ierboasă nevaloroasă precum țăpoșica (Nardus stricta), bărboasa (Botriochloa ischaemum), feriga mare (Pteridium aquilinum), târsa (Deschampsia caespitosa), șteviile (Rumex sp.), știrigoaia (Veratrum album), urzica (Urtica dioica) etc., 9 % să fie acoperită cu vegetație lemnoasă de arbuști(păducel, măceș, alun, mur, etc.) și puieți de arbori, iar 11% să fie invadate de mușuroaiemultianuale înțelenite(Tabelul 2).

La toate acestea se adaugă faptul că pe majoritatea suprafeței de pajiști permanente se manifestă o fertilitate scăzută, iar absențafertilizării organice sau minerale nu permite crearea condițiilor favorabile speciilor furajere valoroase și sporirea producției pajiștilor.

Tabelul 2.

Factori biotici și antropogeni limitativi pentru producția pajiștilor

          Practic nu există suprafață de pajiști care sănu fie afectată de cel puțin unul din acești factori limitativi. Creștereaproducției pajiștilor este posibilă doar prin măsuri ameliorative de înlăturare sau de diminuare a acțiunii acestor factori limitativi.

Pajiștea trebuie să fie tratată ca oricare cultură din arabil, dacă dorim eficiențăeconomică de Ia acest mod de   folosințăagricolă.  In trecutul  nostru nu prea îndepărtat și în țăriledezvoltate, care sunt de mult integrate în Civilizatia pastorală, pășunea sau fâneața, erau și sunt considerate o importantă resursă furajeră, întreținuteși valorificate corespunzător, pentru a obține rezultatele economice scontate.

OBIECTIVE ȘI DIRECȚII ÎN CULTURA PAJIȘTILOR

Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținereasuprafeței existente Ia 1 ianuarie 2007 (GAEC 11), asigurarea unui nivel minim de întreținere(GAEC 7) și evitarea instalării  vegetației nedorite  pe agricole (GAEC 10).Condițiile ecologice foarte diferite în care sunt situate pajiștile, precum  și   schimbările  socio —       economice  din   țara noastră care au  condus Ia  un anumit stadiu de degradare o abordare integrată și interdisciplinară în vederea elaborării de noi soluțiipentru gospodărirea raționalăa patrimoniului pastoral.

Obiectivul fundamental pentru punerea în valoare a pajiștilor este sporirea producției totale de furaje și a calității acestora, în concordanțăcu o conversie optimă în produse animaliere ca urmare a unei bune valorificări a acestor suprafețe.

Obiective specifice:

>        Gestionarea științifică și tehnologică a patrimoniului pastoral al României în scopul asigurării unei agriculturi durabile (utilizarea nutrienților, conservarea biodiversității, menținereanealterată a peisajului, exploatarea economică, protecția mediului, bunăstarea animalelor);

>        Creșterea valorii nutritive a covorului ierbos, care să asigure o hrănire echilibrată și eficientă a diferitelor categorii de animale, îndeosebi din specii}e bovine și ovine, pentru obținerea de produse zootehnice sănătoase și asigurarea bunăstării animalelor;

>        Adaptarea tehnologiilor pajiștilor semănate și permanente și de creștere a animalelor, specifice fiecărei condiții staționale, pentru realizarea unor sisteme agricole durabile, cu efecte minime cauzate de schimbările climatice;

>                  Fundamentarea științificăși dezvoltarea de tehnologii noi pentru producerea ecologică a furajelor și conversia lor în produse animaliere (carne - lapte) cu o valoare biologică ridicată,  menținerebaiodiversitățsiii protecția  mediului;

>        Realizarea cantității         de semințede graminee și leguminoase perene de pajiști,din soiurile autohtone, necesarăpentru lucrările de îmbunătățire;

>        Folosirea suprafețelor mai slab productive pentru producerea de biomasă, importantă resursăregenerabilă, promovându-se punerea în valoare a acestora prin reconversia și reorientarea potențialului de producție.

Direcții de acțiune

Gospodărirea neraționalăa pajiștilor permanente, coroborată cu acțiunea factorilor naturali au condus, în decursul timpului, Ia o degradare avansată prin invadarea de mușuroaie, vegetație nevaloroasă, apariția eroziunii și alunecărilor.

Stoparea   procesului de   degradare    a pajiștilor permanente    și menținerea producției și calității furajelor au o importanță deosebită pentru protecția mediului și păstrarea biodiversității.

          Înaceastă direcție, elaborarea unor noi strategii de creștere a suprafețelor de pajiști eligibile și a activităților economice de creștere a animalelor, cu respectarea bunelor condiții agricole și de mediu, este necesarăpentru creșterea absorbției fondurilor europene, păstrarea raportului dintre suprafața de pajiști permanente și suprafața agricolă utilizată și mărirea numărului de exploatații de creștere a animalelor erbivore.

În vederea creșteriisuprafețelor eligibile, Ia articolul 6 din Legea nr. 86/2014 privind aprobarea OUG nr. 34/2013 - Organizarea, administrarea și pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, se stipulează că modul de gestionare a pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale.

Pentru conservarea și utilizarea durabilă a pajiștilor, imp ortante datorită diversității lor biologice mari, este necesarădezvoltarea unor planuri speciale de management care să conținămăsuri specifice de îngrijire și întreținere, recoltarea Ia momentul optim a fânețelor, folosirea raționalăa pășunilor ca durată de pășunat, încărcarecau animale, circulație, etc.

Prin aceasta se asigură realizarea unor condiții de implementare a dezvoltării durabile, prioritate globală pentru   secolul XXI, stabilite  prin acordul  internaționa al Conferinței Mondiale de Ia Rio de Janeiro din anu! 1992 și adoptarea Agendei 21 „The Earth's Nation Plan", semnatară fiind și România.

Elaborarea și editarea Ghidului practic de întocmire a amenajamentelor pastorale pe nivele altitudinale, cu anexele componente, are ca obiectiv central întocmirea completă și unitară Ia nivel naționala Amenajamentelor Pastorale, pentru toate pajiștile, situate în diferite condiții staționale, respectiv fizico• geografice, orografie, hidrologie, sol, condiții climatice, vegetație primară și secundară, cât și modul de utilizare. Pentru implementarea cunoștințelor și inovațiilor referitoare Ia folosirea, gospodărirea pajiștilor și valorificarea multifuncționalitățipiajiștilor,  situate   în   diferite  condiții pedoclimatice  și  socio- economice, în ghid sunt prezentate informațirieferitoare Ia:

- vegetația pajiștilor, tipuri de pajiști;

- recunoașterea plantelor erbacee  și a altor plante de uz furajer în diferite faze de vegetație;

- stabilirea stării de degradare a solului și a covorului ierbos, care vor sta Ia baza proiectelor  de îmbunătățireîn vederea reintroducerii  acestora în  circuitul   agricol performant;

- soluții tehnice și tehnologice care asigură realizarea scopurilor privind gospodărirea raționalăa fondului pastoral: lucrări preliminare pentru repunerea în valoare; măsuri de sporire a producției pajiștilor; amestecuri de ierburi recomandate pentru    sau supraînsămânțarepaajiștilor, toate   în funcție de tipul  de pajiște permanentă, nivel de intensivizare, grad de conservare a biodiversitații, interdicții de agromediu și altele;

- căile de optimizare a multifuncționalitățiipajiștilor, inclusiv pentru sistemele durabile de producție cu animale (în special cu rumegătoare);

-         evaluarea capacității de producție a pajiștilor și metode de stabilire a capacității de pășunat;

-         valoarea pastorală a pajiștilor;

-        capacitatea optimă de pășunat, durata sezonului de pășunat, numărui ciclurilor de pășunat, pentru a preveni proliferarea speciilor invazive nevaloroase și/sau toxice;

-         organizarea pășunatului pentru diferite specii de animale;

-         folosirea pajiștilor în regim de fâneață;

-         utilități zoopastorale (adăposturi pentru animale, anexe gospodărești, umbrare, surse de apă, drumuri de acces, etc.) ;

Scopul final al punerii în practică a amenajamentelor pastorale constă în

diminuarea sau înlăturarea procesului de degradare a pajiștilor permanente un mod rațional de gospodărire a fondului pastoral național, premłsă practicării unei agriculturi durabile, în special   în zona de deal și montană unde pajiștile au ponderea cea mai importantă, condițiice asigură o dezvoltare rurală echilibrată din punct de vedere economic, de protecție a mediului și de păstrare a tradițiilor.

1. SITUAŢIA TERITORIAL - ADMINISTRATIVĂ

          1.1 AMPLASAREA TERITORIALĂ A LOCALITĂŢII

          Comuna Fântâna Mare se află în Euroregiunea NE, judeţul Suceava, poziţionată între coordonatele: 47º 25′ şi 38″ latitudine nordică şi 26º 18′ 53″– longitudine estică, se învecinează la nord cu oraşul Fălticeni,  la sud cu  Boroaia, Bogdăneşti, Râşca, şi Jahalia, la est cu satele Dumbrăviţa de Sus, Dumbrăviţa de Jos şi satul Bărăşti, satele Şoldăneşti, Leucuşeşti şi Manolea, la vest comuna Baia. 

          1.2 DENUMIREA DEŢINĂTORULUI LEGAL

          Deţinătorul legal al pajiştilor din unitatea administrativ teritorială este Consiiliul Local al comunei Fântâna Mare.

          Utilizatorii pajiştilor sunt: Asociaţia Agricolă Cotu Băii, Comuna Fântâna Mare şi cetăţenii comunei deţinători de aminale.

1.3 DOCUMENTE CARE ATESTĂ DREPTUL DE PROPRIETATE SAU DEŢINEREA LEGALĂ. ISTORICUL PROPRIETĂŢII.

Tabel 1.1

Tabel 1.2

1.4 GOSPODĂRIREA ANTERIOARĂ A PAJIŞTILOR DIN AMENAJAMENT

Din anul 2010 şi până în prezent suprafaţa elegibilă APIA a fost administrată de Asociaţia Crescătorilor de taurine Cotu Băii.

          Pe suprafeţele supuse amenajamentului în perioada 2015 – 2024 s-a întocmit  un Program de reabilitare a pajiştilor

În perioada 2015 – 2024 s-au executat următoarele lucrări:

          - în anul 2015 s-a administrat catitatea de 2000 kg azotat de amoniu pe suprafaţa de 20 ha, 100 kg/ha

- în anul 2016 s-a administrat catitatea de 5000 kg azotat de amoniu pe suprafaţa de 50 ha, 100 kg/ha

- în anul 2017 s-a administrat catitatea de 8000 kg azotat de amoniu pe suprafaţa de 80 ha, 100 kg/ha

- în anul 2018 s-a administrat catitatea de 15 000 kg azotat de amoniu pe suprafaţa de 150 ha, 150 kg/ha

- în anul 2019 s-a administrat catitatea de 22800 kg azotat de amoniu pe suprafaţa de 152 ha, 150 kg/ha

- în anul 2020 s-a administrat catita

tea de 20500 kg azotat de amoniu pe suprafaţa de 152 ha, 135 kg/ha

• în anul 2021
• administrat îngrăşăminte chimice – azotat de amoniu 
  1. Păşunea Spătăreşti 10 ha cu 1500 kg. azotat de amoniu
  2. Păşunea Praxia 10 ha cu 1500 kg. azotat de amoniu
  3. Păşunea Cotu Băii 60 ha cu 12000 kg. azotat de amoniu
• nivelat muşuroaie cost resturi vegetale
  1. Păşunea Spătăreşti 35 ha 
  2. Păşunea Praxia 35 ha 
  3. Păşunea Cotu Băii 95 ha
• defrişat vegetaţie forestieră, păşunea Fântâna Mare 4,95 ha

2022

- administrat îngrăşăminte chimice – azotat de amoniu 

1. Păşunea Spătăreşti 17 ha cu 2000 kg. azotat de amoniu
2. Păşunea Praxia 20 ha cu 2300 kg. azotat de amoniu
3. Păşunea Cotu Băii 70 ha cu 8200 kg. azotat de amoniu

• nivelat muşuroaie cost resturi vegetale
  1. Păşunea Spătăreşti 10 ha 
  2. Păşunea Praxia 49 ha 
  3. Păşunea Cotu Băii 70 ha
  4. Păşunea Fântâna Mare 33,5 ha

2023

- administrat îngrăşăminte chimice – azotat de amoniu şi amendamente

1. Păşunea Spătăreşti 14 ha cu 1500 kg. azotat de amoniu
2. Păşunea Praxia 15 ha cu 1300 kg. azotat de amoniu
3. Păşunea Cotu Băii 92 ha cu 6000 kg. azotat de amoniu
4. Păşunea Făntâna Mare 12 ha cu 1200 kg azotat de amoniu
5. Păşunea Cotu Băii 10 ha cu 50 t amendamente

• nivelat muşuroaie cost resturi vegetale
  1. Păşunea Spătăreşti 10 ha 
  2. Păşunea Praxia 10 ha 
  3. Păşunea Cotu Băii 35 ha
  4. Păşunea Fântâna Mare 33,5 ha

- Cosit spini şi resturi vegetale păşunea Cotu Băii 20 ha

                                       2024

- administrat îngrăşăminte chimice – azotat de amoniu şi amendamente

1. Păşunea Spătăreşti 8 ha cu 1500 kg. azotat de amoniu
2. Păşunea Praxia 10 ha cu 2100 kg. azotat de amoniu
3. Păşunea Cotu Băii 45 ha cu 8350 kg. azotat de amoniu
4. Păşunea Făntâna Mare 9 ha cu 1800 kg azotat de amoniu

• nivelat muşuroaie cost resturi vegetale
  1. Păşunea Spătăreşti 10 ha 
  2. Păşunea Praxia 21 ha 
  3. Păşunea Cotu Băii 88 ha
  4. Păşunea Fântâna Mare 10 ha

- decolmatat canal HCA 45 pe o lungime de 630 m

Producţia medie de iarbă a pajiştilor pe ultimii 5 ani

Tabel 1.3

                        2. ORGANIZAREA TERITORIULUI

            2.1 DENUMIREA TRUPURILOR DE PAJIŞTE CARE FAC OBIECTUL ACESTUI STUDIU.

Tabel 2.1 

2.2 AMPLASAREA TERITORIALĂ A TRUPURILOR DE PAJIŞTE. VECINI ŞI HOTARELE PAJIŞTII.

Tabel 2.2

            2.3 CONSTITUIREA ŞI MATERIALIZAREA PARCELARULUI ŞI SUBPARCELARULUI DESCRIPTIV.

Tabel 2.3

         În fiecare trup de pajişte au fost stabilite locurile  reprezentative  pentru prelevare probe de iarbă în vederea  stabilirii potenţialului de producţie. Pe pajiştile cu vegetaţie uniformă se îngrădesc   suprafeţe de  6-10 m²  în minim 3 repetiţii . La începutul fiecărui ciclu de păşunat , cu o zi înainte de introducerea animalelor pe tarla , se recoltează iarba de pe parcelele de probă , după care se cântăreşte şi se raportează la ha iar prin însumarea cantităţilor  de la fiecare recoltare se obţine producţia totală.

               Locurile reprezentative stabilite pentru prelevare probe de iarbă pe trupurile de pajişti  se pot observa în tabelul de mai jos şi în planurile de situaţie anexate.

2.4 Baza cartografică utilizată

2.4.1 Evidenţa planurilor pe trupuri de pajişte

Documentele folosite  ca planuri de bază în vederea efectuării amenajamentului pastoral  au fost:

• Planul cadastral din anul 1987 SC 1:10000 Teritoriul com. Vadu Moldovei, Judeţul Suceava, 
• Studiu pedologic şi geologic întocmit de OJSPA Suceava din iunie 2025
• Extrase cărți funciare
• Ortofotoplan APIA

Evidenţa planurilor pe trupurile de pajişte  se poate observa în tabelul 2.4.

2.4.2 Ridicări în plan

 Există cărți funciare  pe toate trupurile de pajişte,  care au stat la baza amenajamentului pastoral

2.5 Suprafaţa pajiştilor. Determinarea suprafeţelor

                Determinarea suprafeţelor a fost efectuată cu ajutorul  planurilor de situaţie în sistemul STERIO 1970

    2.5.1 Suprafaţa pajiştilor  pe categorii de folosinţă

                                                                                                       Tabelul2.5

2.5.2 Organizarea administrativă

Modul de organizare şi administrare 

          Suprafaţa de păşune se administrează prin ASOCIAŢIA  AGRICOLĂ COTU BĂII– constituită în baza OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare şi prin închiriere la cetăţenii deţinători de animale.

Propuneri pentru o gospodărire raţională în viitor:

• Realizarea unui covor vegetal dens  pentru a nu fi invadat de buruieni şi vegetaţie lemnoasă nedorită;
• Menţinerea echilibrului optim între speciile componente ale amestecului (graminee – leguminoase), în conformitate cu modul de folosire;
• Asigurarea unei conversii ridicate a ierbii în produse animaliere (carne, lapte) sub 10 kg SU / kg greutate vie;
• Asigurarea unor performanţe economice ridicate, (2 – 3 UVM / ha / an) şi realizarea unei rentabilităţi de 10 – 15 %;
• Protejarea mediului.

• Întocmirea pe fiecare păşune a programului de acţiuni tehnice care trebuie aplicate pentru atingerea potenţialului de producţie  cum ar fi: regenerări prin însămânţare sau supraînsămânţare , fertilizări ,  combaterea eroziunii solului , desecări, lucrări de întreţinere , bonitări.

2.6 Enclave

Pe trupurile de pajişte ale UAT Fântâna Mare – domeniul privat al primăriei nu există enclave.

3.CARACTERISTICI GEOGRAFICE ŞI CLIMATICE 

3.1 Indicarea zonei geografice şi caracteristicile   reliefului

     Comuna Fântâna Mare ocupă o suprafaţă de 2581 ha şi este situat în mare perte în stânga şi dreaptă a râului Moldova, subunitate geografică a Podişului Sucevei, suprapus bazinului râului Moldova.

Localitatea este aşezată la intersecţia coordonatelor geografice 47º25’38” latitudine nordică şi 26º18’53” longitudine estică, şi la altitudinea medie de 340 m faţă de nivelul Mării Negre. Relieful zonei Fântâna Mare este format din dealuri şi lunci. 

3.2 Altitudine, expoziţie, pantă

Altitudinea maxima absolută a pajiştilor  este de 354 m,   situată în trupul Cotu Băii iar altitudinea minimă este de 307 m în trupul de pajişte Spătăreşti..

Tabel 3.1

3.3 CARACTERISTICILE GEOLOGOCE ȘI PEDOLOGICE 

se regăsesc în studiul pedologic a UAT Fântâna Mare atașat la amenajamentul pastoral actual.

   3.4 Reţeaua  Hidrografică

Teritoriul comunei Fântâna Mare aparţine de bazinul hidrografic al râului Moldova,  Şomuzului traversează central teritoriul de la nord-vest spre sud-est. 

Apele de suprafaţă din teritoriu sunt drenate spre Şomuzul şi râul Moldova. 

După suprafaţa bazinului hidrografic, râului Moldova este considerat ca fiind de mărime mare. 

       Scurgerea medie multianuală este variabilă de la o lună la alta, valoarea medie anuală este de 1,75 mc/s. Pe anotimpuri, constatăm că procentele cu care acestea contribuie la volumul anual al scurgerii sunt foarte diferite:

• iarna (lunile XII – I) – 17,5%
• primăvara (lunile III – V) – 35,0%
• vara (lunile VI – VIII) – 29,7%
• toamna (lunile IX – XI) – 17,8%.

Din analiza valorilor medii anuale de-a lungul timpului se pot deosebi ani normali, cu scurgere medie apropiată de valoarea multianuală (1956, 1965, 1966, 1971, 1977, 1992, 1996 ş.a.), ani cu scurgere bogată, cu mult peste media multianuală (1955, 1969, 1970, 1978, 1981, 1988, 1991) şi ani deficitari, cu scurgere săracă (1950, 1958, 1964, 1965, 1983, 1986, 1990,1994, 1995, 2000). 

În cazul scurgerii maxime şi minime, debitele extreme capătă o importanţă mai mare ca valori cantitative, atât pentru completarea imaginii regimului scurgerii, cât şi pentru efectele pe care le produc. Debitele extreme sunt valori reale care sunt înregistrate efectiv în secţiunile de măsurare şi se consideră ca fiind instantanee.

Au existat câteva viituri de excepţie care au produs inundaţii, cu debite care au ajuns la Q _max =74,8 m³/s, la 08. 08. 1955, la Q_max=135m³/s, la 14. 07. 1969 şi  la Q_max=125m³/s, la 04. 05. 1970. 

Viituri semnificative s-au mai produs cu Q_max= 60,6m³/s, la   19. 07.1977, Q_max=71,9m³/s, la 22. 07. 1974 şi Q_max=81,3m³/s, la 8. 06. 1975. 

    Scurgerea minimă are importanţă deosebită, mai ales pentru asigurarea resurselor de apă, pentru diminuarea unor noxe şi autoepurare, dar şi pentru menţinerea salubrităţii zonei. Pe râul Şomuz, cele mai mici valori s-au înregistrat în anii 1958 (0,070m³/s la 14 august), 1965 (0,083m³/s la 25 octombrie) şi 2000 (0,088m³/s la 11 august). Scurgerea apei în teritoriu este permanent însoţită de debite   importante.

Apele subterane sunt poziţionate la adâncimi diferite în funcţie de forma de relief  pe care se găsesc. În trupul Spătăreşti, sunt la adâncimi cuprinse majoritar între 3 şi 5 metri. În lunca Moldovei sunt prezente la adâncimi mai mici de 1 metru, din această cauză aici se produc în soluri şi procese de gleizare. 

Resursele de ape subterane reprezintă un factor genetic al scurgerii deosebit de important pentru că asigură circa 20-25 % din volumul anual al scurgerii într-un regim mult mai echilibrat şi constant în comparaţie cu apa provenită din cumulul  precipitaţiilor. 

                3.5 Date climatice

Pajiştile din com  Fântâna Mare beneficiază de condiţii climatice relativ omogene impuse de dispunerea altimetrică redusă a acestuia.  Teritoriul studiat se încadrează, după Koppen, la  formula  climatică D.f.b.k.

3.5.1 Regimul termic

 Întreg teritoriul este reprezentat de datele de la staţia meteorologică Fălticeni. 

Temperatura medie anuală   este   de  7,8º C, temperatura minimă absolută – 33,2º C (februarie) şi temperatura maximă absolută de 38,2º C (august).

              Brumele târzii, le întâlnim până la sfirşitul lunii aprilie şi accidental pot fi şi în mai iar cele timpurii le întâlnim accidental din a treia decadă a lunii septembrie şi frecvent din prima jumătate a lunii octombrie.

            3.5.2. Regimul pluviometric

Precipitaţiile medii anuale sunt de 635 mm.  Perioade cu exces de precipitaţii în timpul vegetaţiei sunt întâlnite în lunile mai-iunie iar perioade de secetă accentuată (secetă pedologică) sunt prezente uneori doar la sfârşitul verii sau începutul toamnei.

3.5.3 Regim eolian

              Vânturile dominante sunt din Nord şi Sud cu frecvenţa şi intensitatea prezentată în fişa climatologică anexată.

 Teritoriul Fântâna Mare                       FIŞĂ CLIMATOLOGICĂ            Staţia meteorologică Fălticeni

NUMĂRUL ZILELOR CU TEMPERATURI CARACTERISTICE  –  la    ROMAN

PRECIPITAŢII

BILANŢUL CLIMATIC AL APEI – Fântâna Mare

ALTE ELEMENTE CLIMATICE –Fântâna Mare

VÂNTUL LA  ROMAN

                                                           4. VEGETAŢIE

                4.1 Date fitoclimatice

Din punct de vedere geobotanic, pajiştile din com.  Fântâna Mare, fac parte din zona de pădure, subzona terenurilor agricole pe locul pădurilor de gorun şi a pajiştilor stepizate secundar (grupări cu Agrostis, Festuca sulcata, Festuca pseudovina, cu diverse ierburi mezoxerofile), pe dealuri şi podişuri (Harta geobotanică sc. 1;500.000) .

    După N. Doniţă şi colab. teritoriul aparţine la unitatea de vegetaţie F38b, caracterizată prin păduri de gorun (Quercus petraea) cu fag şi carpen (Carpinus betulus şi Fagus sylvatica).

               Durata mijlocie a perioadei de păşunat, în raport cu condiţiile climatice, este de circa 184 zile (începe la 15 mai şi se încheie la 15 noiembrie). Această perioadă variază de la un an la altul, în funcţie de  caracterul anului şi de cantitatea de precipitaţii din primavară şi toamnă.

             4.2  Descrierea tipurilor de staţiune 

  4.3 Tipuri de pajişte. Descrierea tipurilor

 Trupul Spătăreşti a fost menţinut pe vechile amplasamente iar cele din trupurile Fântâna Mare, Cotu Băii, Spătăreşti şi Praxia  au fost menţinute pe vechile amplasamente şi s-au micşorat suprafeţele datorită viiturilor de pe râul Moldova. 

Pajiştile din satul Spătăreşti sunt de tip colinar , pajişti de Festuca Rupicola  (F. Sulcata ) păiuş de silvostepă, Festuca Pseudovina-păiuşul Oilor, cu altitudine  de 307-323,    cu versanţi slab până la moderat înclinaţi cu  2-3 %   pantă. Pajiştile din satele Fântâna Mare, Cotu Băii şi Praxia sun de tip luncă Speciile dominante din flora pajiştilor se poate observa în  

 Tabel 4.1

 4.4 Descrierea vegetaţiei lemnoase

                    Vegetaţia lemnoasă de pe pajiştile din comuna Fântâna Mare, cu o consistenţă  mai mică de 0,04  se compun din: Speciile de alun (Corylus avellana)  , anin (Alunus glutinosa), măceş (Rosa canina), plop (Populus alba), răchita (Salix caprea),  carpenul,(Carpinus betulus) şi păducelul (Crategus monogyna, Crategus oxyacantha) .

      Răspâdirea acestora pe pajiști se poate observa în tabelul de mai jos.

tabelul 4.1

5. CADRUL DE AMENAJARE

5.1 Procedee de culegere a datelor din teren

 Metode de descriere şi clasificare  a vegetaţiei ( pratologice )

Metoda planimetrică

                 Pe suprafaţa de cercetat  s-au stabilit 5 porţiuni care s-au pichetat, pentru repetarea citirilor în cursul perioadei de vegetaţiei şi s-au făcut   citiri cu ajutorul ramei pătrate cu latura de 0,5 m. Suprafaţa ramei s-a împărţit  în 25 pătrăţele cu sfoară, fiecare pătrăţel reprezentând 4% din totalul Suprafeţei.Rama s-a aşezat pe porţiunile stabilite şi s-a determinat speciile din interiorul ei şi suprafaţa ocupată de fiecare specie în parte; astfel s-a determinat gradul de acoperire, care s-a exprimat în procente din suprafaţa totală a unui pătrăţel.În acelaşi timp s-au stabilit şi golurile din cadrul fiecărui pătrăţel. Dacă o specie acoperea în întregime un pătrăţel, avea o acoperire de 4%, dacă acoperea ¾ = 3% , ½ =2% şi dacă acoperea 1/4 =1%

Metode dendrologice 

                Determinarea arborilor de pe pajişti   s-a făcut prin deplasări în teren şi identificare vizuală.

 Metode pedologice

-în câmp ( recoltare probe sol)

-în laborator (analize fizico –chimice)

5.2 Obiective social-economice şi ecologice

Obiectivele urmărite 

                   Din punct de vedere ecologic

• de prevenire si combatere a eroziunii solului

          Ierburile au o capacitate mare de absorbtie, retinere si de ridicare a capacitatii solului pentru apa. O pajiste amplasata pe o panta domoala, cu un covor vegetal incheiat, retine de circa 7 ori mai multa apa  decat un teren arabil asemanator necultivat si circa 4 ori mai multa apa  decat atunci cand pajistea este suprasaturata, sol  bine structurat si bogat.

 Pajiştile sunt un important mijloc de inbunatatire a structurii si fertilitatii solului,      reprezinta unul din biomurile fundamentale ale biosferei. Ele intervin in procesul de schimbare climatica constituind obiectul a numeroase studii. Diverese tipuri de pajisti au o capacitate importante de stocare a carbonului de atmosfera. Terenurile ocupate cu pajisti au un rol major in retinerea apei din precipitatii., fiind adevarate rezervoare de apa, apa care alaturi de cea retinuta de sistemele silvice apoi redata treptat formand izvoarele. 

• Să contribuie la circuite bio-geo-chimice ale biosferei.

           În cadrul marelui circuit al azotului, pajistile naturale folosite prin   păsunat, cu o incarcatura normala la hectar, reduc foarte mult levigarea azotului si contribuie la pastrarea unei ape freatice de buna calitate, la standardele admise in ceea ce priveste continutul in nitrati.

                   5.2 Obiective social-economice şi ecologice

                Realizarea unui covor vegetal dens   pentru a nu fi invadat de buruieni şi vegetaţie lemnoasă nedorită; 

                Menţinerea echilibrului optim între speciile componente ale amestecului (graminee – leguminoase), în conformitate cu modul de folosire; 

              Asigurarea unei conversii ridicate a ierbii în produse animaliere (carne, lapte) sub 10 kg SU / kg greutate vie; 

              Asigurarea unor performanţe economice   ridicate, (2 – 3 UVM / ha / an) şi realizarea unei rentabilităţi de 10 – 15 %; 

                  Problema creșterii valorii pastorale a pajiștilor  este de o importanță deosebită, atât pentru valorificarea potențialului acestei resurse furajere ieftine cât și păstrarea multi funcționalității lor.

                  Pajiștile trebuie privite în toată complexitatea lor cu funcțiile lor economice

(furaj, plante medicinale, nectar, etc.), protective (antierozionale, conservare

biodiversitate, echilibru termohidric, sechestrare carbon, etc.), estetice (peluze, gazon,

peisaje, etc.), sportive (turism, schi, etc.) și de altă natură.

            5.3 Stabilirea categoriei de folosinţă a pajiştilor

              Categoria de folosinţă a pajiştilor din com. Fântâna Mare este păşune.

              Productivitatea pajiştilor permanente este strâns legată atât de condiţiile de mediu în care se găsesc, cât şi de activităţile omului şi animalelor sale.

              Factorii limitativi pentru producţie sunt în ordine: aciditatea solului,  eroziunea, excesul de umiditate, salinitate şi alcalinitate, textura solului şi altele care ajung să influenţeze 60 % din suprafaţa pajiştilor.

FACTORI FIZICO- CHIMICI

Factori biotici şi antropogeni limitativi pentru producţia pajiştilor

 5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral

             Pentru punerea în valoare a suprafeţelor de pajişti din com. Fântâna Mare, obiectivul fundamental este sporirea producţiei totale de masă verde şi a calităţii acesteia, în concordanţă cu creşterea eficienţei economice a exploatării animalelor, în special a efectivelor de taurine şi ovine. 

              Măsuri şi acţiuni tehnologice  propuse pentru ameliorarea pajiştilor  din com. Fântâna Mare : 

1. Bonitarea unor suprafeţe de pajişti, cu stabilirea potenţialului de producţie al acestora şi evidenţierea covorului vegetal existent. Se vor stabili cele mai indicate asociaţii de leguminoase şi graminee perene, pe baza cercetărilor ştiinţifice în domeniu.

2. Stabilirea numărului de animale cărora trebuie să li se asigure suprafeţele de păşune, pe baza normelor de consum, a cantităţilor de masă verde necesare pentru producţia zootehnică programată a se realiza în perioada de păşunat.

3. Intocmirea pentru fiecare paşune a programului de acţiuni tehnice ce trebuie aplicate pentru atingerea potenţialului de producţie - regenerări prin însămânţare sau supraânsămânţare, fertilizări, combaterea eroziunii solului, desecări, lucrări de întreţinere etc., cuantificandu-se cu această ocazie efortul material şi financiar care 

4.Corelarea efectivelor de animale care paşunează cu suprafeţele de pajişti existente în municipiul Fălticeni, pe baza unei încărcături raţionale pe unitatea de suprafaţă, stabilindu-se astfel excedentul sau deficitul de păşune şi modul de soluţionare a acestuia .

5. Etapizarea programului de îmbunătăţire a pajiştilor, prin eşalonarea pe ani de execuţie, începând cu suprafeţele care necesită cele mai reduse eforturi financiare, pentru aducerea acestora într-un circuit normal de producţie, şi continuând în mod gradat cu cele mai costisitoare. 

6. Intocmirea unui program de păşunat raţional, cu respectarea perioadei de refacere a covorului vegetal după fiecare ciclu de paşunat. Cu această ocazie se vor stabili data începerii paşunatului, precum şi data la care animalele vor fi scoase de pe paşune, acţiune deosebit de importantă pentru refacerea covorului vegetal. Vor fi înscrise măsurile ce trebuie respectate de crescători, la începutul fiecarui sezon de păşunat, cu privire la curăţarea paşunilor, eliminarea buruienilor toxice, eliminarea excesului de apă, modul de grupare a animalelor pe paşune, acţiunile sanitare veterinare obligatorii.

trebuie depus pentru realizarea acestuia . 

5.4.1 Durata sezonului de păşunat

                      Durata sezonului de păşunat  este determinată în primul rând de durata perioadei   de vegetaţie care este în strănsă legătură cu perioadele de secetă .

                Păşunatul se iniţiază în momentul în care terenul este zvântat şi când plantele au o înălţime minimă de 10-15 cm pentru ovine şi caprine şi 15-20 cm pentru bovine şi cabaline. 

                Se vor evita: păşunatul pe rouă, brumă, imediat după ploaie sau în zilele cu variaţii mari de temperatură şi precipitaţii abundente; revenirea pe aceeaşi parcelă la intervale mai mici de 21 zile; ţinerea pe o parcelă a animalelor o perioadă mai mare de 4-6 zile.

                Întreruperea păşunatului se face cu 3-4 săptămâni pentru ovine înainte de apariţia primelor îngheţuri, pentru a permite plantelor să se regenereze şi să fie astfel suficient de puternice pentru a rezista pe timpul iernii. 

              Perioada de pasunat se stabileste   între 1 mai – 31octombrie adică 184 zile.

               Daca paşunatul se incepe prea devreme, cand plantele sunt prea tinere şi   solul prea umed, asupra vegetatiei efectele negative sunt urmatoarele:

- se distruge stratul de telina, se batatoreşte solul şi se inrautateşte regimul de aer din sol.        -   se formeaza gropi şi muşuroaie;

- pe terenurile in panta se declanşeaza eroziunea;- se modifica compozitia floristica disparand plantele valoroase mai pretentioase din punct de vedere al apei, aerului şi hranei din sol;

- plantele fiind tinere au suprafata foliara redusa şi vor folosi pentru refacerea unor substante de rezerva acumulate in organele din sol ce are ca efect epuizarea lor.

Efectele negative asupra animalelor sunt:

- iarba prea tanara contine multa apa şi ca atare are un efect laxativ epuizant, ceea ce duce la eliminarea excesiva a sarurilor minerale de Cu, Mg, Na;

- continând prea puţină celuloză nu se pretează la salivatie şi rumegare,animalele fiind predispuse la intoxicatii şi meteorizaţii;

- continutul mare de azot al ierbii tinere determina acumularea in stomac a amoniacului şi ca atare declanşarea unor fermentaţii periculoase.

5.4.2 Numărul ciclurilor de păşunat

     Pe pajiştile din com Fântâna Mare se pot realiza 3-4 cicluri de păşunat anual.

     La începutul sezonului de păşunat, când creşterea vegetaţiei este rapidă, sunt necesare cel puţin 20 zile de odihnă, iar în ciclurile următoare sau în perioada de secetă sunt necesare cel puţin 30 zile de odihnă.

         Durata de refacere a vegetaţiei după păşunat se stabileşte în funcţie de specia dominantă de plante valoroase, sol, precipitaţii, temperatură.

        Ordinea de păşunat a parcelelor este determinată de expoziţie, altitudine şi de amplasarea faţă de căile de acces. În general, parcelele cu o expoziţie însorită şi cu altitudinea cea mai mică se vor paşuna primele, iar apoi cele cu expozitie umbrită sau situate la altitudini mai mari.

        Preferabil este ca suprafeţele aflate în imediata apropiere a localităţii să fie păşunate de vacile de lapte, iar tineretul bovin si celelalte categorii să utilizeze pajiştile mai îndepărtate.

5.4.3 Fâneţele Comuna Fântâna nu deţine suprafeţe de fâneţe.

        5.4.4. Capacitatea de păşunat

               Stabilirea capacităţii de păşunat se va face prin împărţirea producţiei totale de masă verde cu raţia necesară unei unităţi vită mare  (UMV).

Se recomandă 65 kg masă verde/zi /cap pentru 1 UVM  din care consumate efectiv  50 kg/cap/zi. Conversia în UVM a speciilor de animale  domestice este redată în tabelul 5.1 întocmit conform legislaţiei în vigoare.

Tabelul 5.1

Producţia totală de iarbă  (Pt) se determină prin cosire şi cîntărire pe 6-10 m2 din suprafeţele de probă aflate în parcela de exploatare ce urnează să fie păşunată.

Pentru determinarea suprafeţelor de probă se folosesc îngrădituri sau cuşti metalice  care să nu permită consumul de către animale a vegetaţiei din interioar, amplasate pe suprafeţe  omogene din punct de vedere al compoziţie floristice şi al producţiei. Aceste suprafeţe se cosesc la inceputul fiecărui ciclu de păşunat, respectând restricţia ca pe plante să nu se regăsească apă din adiţie ( plantele nu sunt umede de la rouă, ploaie,  irigaţii etc).

Capacitatea de păşunat ( Cp)  se va determina în fiecare sezon de păşunat utilizănd formula :

Cp ( UVM/ha ) = Pt (kg/ha ) x Cf %

­­­­­­                            _________________

                                Nz x DZP x 100

În care : 

Nz = necesarul zilnic de iarbă pe cap de animal, în kg/zi;

DZP = numărul zilelor sezonului de păşunat

Cf = coeficient de folosire  a pajiştii , în %

                Coeficientul de folosire  exprimat în procente se stabileşte prin cosirea şi cântărirea resturilor neconsumate ( Rn ) pe 5-10 m2, după scoaterea animalelor din tarla  şi raportarea ei la producţia totală după formula :

                Pt (kg/ha ) – Rn( kg/ha )

Cf = ¾¾¾¾¾¾¾¾¾¾¾¾ X 100, în %               

                       Pt (kg/ha )

6. ORGANIZAREA, ÎMBUNĂTĂŢIREA, DOTAREA ŞI FOLOSIREA PAJIŞTILOR 

6.1 Lucrări de repunere în valoare a suprafeţelor de pajişti

                     Patrimoniul pastoral include pe lângă covorul ierbos al pajiștilor, infrastructura și dotările unei bune exploatări cu animalele cum sunt: alimentări cu apă, drumuri de acces, umbrare și adăposturi pentru animale, locuințe civilizate pentru îngrijitori, spații de procesare a laptelui, împrejmuiri pentru o folosire rațională și altele.

                    În același timp este necesară o gospodărire durabilă a pajiștilor care nu se poate efectua fără organizarea teritoriului  unde să fie incluse atât sporirea și valorificarea corespunzătoare a covorului ierbos cât mai ales infrastructura și dotările necesare unei exploatări moderne și civilizate.

                      În toate aceste acțiuni pe modurile de folosință pășuni și fânețe care formează pajiștile, primul pas este creșterea valorii pastorale a covorului ierbos după care urmează restul acțiunilor și dotărilor pentru o exploatare durabilă.

                     Degradarea covorului ierbos al pajiştilor se datorează mai multor factori dintre care amintim :

               - excesul de umiditate care stimulează extinderea rogozurilor, trestiei, papurii,

etc. ;

  - uscăciunea pronunţată în care speciile valoroase furajere nu supravieţuiesc,

               - absenţa lucrărilor de curăţire de buruieni cum sunt scaieţii înainte de a face

seminţe şi a se înmulţi ;

       - absenţa lucrărilor de îndepărtare a puieţilor de arbuşti şi arbori care pot invada pajiştile până la împădurire ;

        - lipsa elementelor fertilizante, respectiv a îngrăşămintelor naturale şi chimice pentru susţinerea speciilor valoroase furajere ;

      - excesul de elemente fertilizante în locurile supratârlite, unde sunt stimulate specii nitrofile ca : şteviile, ştirigoaia, urzicile, brânduşa de toamnă şi altele;

      - păşunatul pe vreme excesiv de umedă când se distruge prin călcare ţelina şi în locurile rămase libere se instalează buruienile sau se declanşează eroziunea solului;

     - lipsa de încărcare a păşunilor cu animale până la abandon şi păşunatul haotic generează un păşunat selectiv prin care se răresc speciile valoroase furajere şi permit extinderea speciilor nevaloroase ca ţepoşica, târsa, pipirigul, etc.,

     - suprapăşunatul cu un număr mare de animale, slăbeşte rezistenţa la călcare şi în final răreşte covorul ierbos până la distrugere, după care pe terenurile în pantă apare eroziunea solului;

    - cosirea prea târzie a fâneţelor după ajungerea la maturitate a seminţelor de buruieni, favorizează extinderea acestora.

                  Menţinerea covorului ierbos al pajiştilor în echilibru este o artă pe care gospodarul fondului pastoral trebuie să şi-o însuşească temeinic, începând cu cunoaşterea plantelor, a necesităţilor de elemente fertilizante şi umiditate ale acestora, metode adecvate de folosire prin păşunat sau cosit şi alte măsuri.

                 Complexul de măsuri tehnico-organizatorice pentru prevenirea eroziunii solului pe pajişti se referă la: sistematizarea fondului pastoral; reducerea drumurilor; respectarea timpului de păşunat; respectarea repausului covorului ierbos; organizarea conveierului verde între pajişti şi culturi furajere.

                Lucrările tehnico-culturale sunt: îngrijirile curente;  strîngerea pietrelor,  distrugerea muşuroaielor; împrăştierea dejecţiilor; combaterea vegetaţiei ierboase dăunătoare; îndepărtarea vegetaţiei lemnoase; supraînsămânţarea.

                Pentru combaterea eroziunii solului pe pajişti s-au studiat lucrări de reţinere sau evacuare dirijată a surplusului de apă şi lucrări de combatere a eroziunii şi destabilizare a solului prin plantaţiile silvice.

               Lucrările de reţinere a apei sau de evacuare dirijată a surplusului de apă cuprind: brăzduirea; gropi executate cu tăvălugul cu colţi; scarificarea; valurile de pământ; canalele de coastă, debuşeele.

              Lucrările de combatere a eroziunii şi de stabilizare a solului prin plantaţii silvice cuprind: perdele antierozionale; plantaţii silvice în masiv. Lucrările speciale de combatere a eroziunii pe ogaşe şi ravene cuprind: cleionajele; fascinajele; garnisajele; gărduleţele; pragurile; barajele; gabioanele.

                Lucrările de îmbunătăţire a pajiştilor din municipiul Fălticeni;

a.) Lucrări de suprafaţă, constau în curăţiri de resturi vegetale şi pietre, combaterea buruienilor şi a vegetaţiei lemnoase, distrugerea muşuroaielor şi nivelarea terenului urmate de fertilizare cu ingrăşăminte organice de corectare a solului şi a regimului de apă şi aer din sol, supraînsămânţare.

Avantajele obţinute prin ameliorarea   pajiştilor  sunt:

• Mărirea suprafeţei păşunilor prin defrişarea vegetaţiei lemnoase nedorite (tufăriş şi arbuşti cu diametrul ≤ 10 cm iar pentru arborii cu diametrul > 10 cm, defrişarea  să asigure suprafaţa de păşunat pentru tot efectivul de animale din zona limitrofă pajiştiii (min. 0,3 UVM / ha /an, conform normelor europene);
• Creşterea producţiei de 2 – 3 ori mai ridicată ca în prezent;
• Obţinerea unui furaj calitativ superior pentru nutriţia animală, echilibrat energo – proteic;
• Compoziţia floristică este stabilită pe criterii ştiintifice corelată cu condiţiile pedoclimatice, agrotehnica aplicată şi modul de exploatare;
• Refacerea structurii solului, a capacităţii şi activităţii microbiologice din sol;
• Îmbunătăţirea nutriţiei minerale a plantelor prin fertilizare organică şi târlire ;

 Măsurile de îmbunătăţire  se observă în tabelele 6.1 a , 6.2 b, .

                                                                                                                Tabel 6.1 a

Fertilizarea chimică s-a efectuat şi se   efectuează în fiecare an la începutul lunii martie, fertilizarea organică şi supraînsămânţarea a fost utilizată ultima dată în anul 2007. 

 Se va reveni cu aceste lucrări în anul 2016.

 Tabelul 6.1b

6.2 Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânţarea sau  supraînsămânţarea pajiştilor.

Supraînsămânţarea

                      De multe ori, datorită în special unei folosiri sau întreţineri necorespunzătoare, pe pajişte apar goluri sau zone cu o compoziţie floristică necorespunzătoare.

                    Pentru completarea golurilor , sau proliferarea plantelor valoroase, trebuie practicată supraînsămânţarea cu specii valoroase corespunzătoare condiţiilor ecologice

specifice.

       Supraînsămânţarea nu se poate executa decât în urma unei mobilizări superficiale a solului, care se execută cu utilajele sau unelte corespunzătoare.

      Această operaţie este bine să se execute primăvara.

      Supraînsămânţarea se poate executa şi în timpul târlirii, dar ea este obligatorie după alte lucrări cum ar fi curăţirea, nivelarea, îndepărtarea vegetaţiei lemnoase, distrugerea muşuroaielor.

Amestecurile folosite pentru supraînsămânţarea pajiştilor din municipiul Fălticeni se observă în tabelul de mai jos.

6.3 Capacitatea de păşunat

*ZAF-număr zile animal furajat pe păşune, DSP-durată sezon păşunat

0,05- cantitatea de masă verde, în tone, consumată  efectiv de un UVM/zi

6.4 Organizarea păşunatului pentru diferitele specii de animale

                             Pentru o utilizare raţională, pajiştile din com Fântâna Mare  sunt împărţite  în unităţi de exploatare (U.Ex.) care la rîndul lor sunt  împărţite  în tarlale, acestea în parcele.

      Ordinea de păşunat a parcelelor este determinată de expoziţie, altitudine şi de amplasarea faţă de căile de acces. În general, parcelele cu o expoziţie însorită şi cu altitudinea cea mai mică se vor paşuna primele, iar apoi cele cu expozitie umbrită sau situate la altitudini mai mari.

       Suprafeţele aflate în imediata apropiere a localităţii    vor fi păşunate de vacile  cu lapte, iar tineretul bovin si celelalte categorii să utilizeze pajiştile mai îndepărtate.

                La începutul sezonului de păşunat, când creşterea vegetaţiei este rapidă, sunt necesare cel puţin 20 zile de odihnă, iar în ciclurile următoare sau în perioada de secetă sunt necesare cel puţin 30 zile de odihnă.

       Durata de refacere a vegetaţiei după păşunat v-a fi   stabilită  în funcţie de specia dominantă de plante valoroase, sol, precipitaţii, temperatură.

       Timpul de paşunat pe tarla prezinta de asemenea o importanţă deosebită.

        Animalele erbivore reuşesc, in cateva ore, sa-şi procure necesarul de hrană în rest se plimbă batatorind iarba şi solul. De aceea este indicat să se paşuneze dimineaţa 3-4 ore, sá se intrerupă paşunatul 2-4 ore ( timp in care animalele se odihnesc şi beau apa) şi sa se reia dupa - amiaza de asemenea 3-4 ore.

                             La nivelul com. Fântâna Mare existăun număr de  Unităţi de exploatare care sunt împărţite în tarlale şi parcele , conform tabelului de mai jos.